Şapte ani de continuă pomenire
În ziua sărbătorii Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul, la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, din judeţul Braşov, s-a săvârşit Sfânta Liturghie urmată de o slujbă de pomenire pentru mitropolitul Antonie Plămădeală al Ardealului, la şapte ani de la trecerea sa la cele veşnice.
Sfânta Liturghie şi slujba Parastasului au fost săvârşite de IPS Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, înconjurat de un sobor de arhierei, preoţi şi diaconi, din care au făcut parte IPS Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, şi PS Visarion, Episcopul Tulcii. În paraclisul mănăstirii, ctitorie a vrednicului de pomenire mitropolit Antonie, ierarhi, membri ai familiei, colaboratori din Administraţia mitropolitană, profesori de teologie, personalităţi ale lumii culturale, precum şi credincioşi ai eparhiei s-au adunat pentru a rosti o rugăciune şi a aduce prinos de recunoştinţă celui ce a păstorit Mitropolia Ardealului timp de 23 de ani, între 1982 şi 2005. În cuvântul de învăţătură rostit după Sfânta Liturghie, IPS Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, a arătat semnificaţia zilei închinate Sfântului Ioan Botezătorul, praznic la care, în anul 2005, Dumnezeu l-a chemat pe mitropolitul Antonie spre vieţuirea cerească: "În momentul acesta se unesc providenţial pomenirile, cea cerească a Sfântului Ioan Botezătorul, şi cea omenească, a mitropolitului Antonie. Este o zi în care amintim temniţa Sfântului Ioan Botezătorul, una dintre sărbătorile închinate lui în cursul anului bisericesc". În continuare, Arhiepiscopul Dunării de Jos a evocat personalitatea mitropolitului Antonie al Ardealului: "A fost un om introvertit, care părea sobru, dar în realitate era foarte bun, de îndată ce ştiai să te apropii de el. Părea autoritar, dar era uneori chiar timid. Omul acesta autoritar, pentru că fusese deseori pedepsit, pedepsea foarte greu. Părinţii consilieri ştiu câtă răbdare avea să analizeze pe toate faţetele o problemă, să asculte omul şi după aceea să decidă Dumnezeu şi Biserica. Deşi aspectul chipului lui era maiestuos, în Liturghie era foarte smerit. Un om liniştit care nu se uita la absenţa butonilor de la tunică, ci se uita la plutonul care trebuie să meargă înainte, cum îi plăcea să spună". "Nu şi-a pus numele, ci şi-a lăsat renumele" IPS Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, a evocat personalitatea înaintaşului său în scaunul mitropolitan, ctitor al Mănăstirii Sâmbăta: "S-au împlinit astăzi şapte ani de la plecarea spre cele veşnice a vrednicului de pomenire mitropolit Antonie Plămădeală, dar în acelaşi timp şi şapte ani de pomeniri continue, de slujbe la care a fost pomenit atât în rândul ctitorilor, cât şi la pomenirea morţilor de către obştea mănăstirii. Aici împreună cu ierarhii mitropoliţi ai Ardealului îşi doarme somnul de veci, într-o ctitorie a sa. Nu şi-a pus numele, ci şi-a lăsat renumele în loc de nume, ca alţii să-i pună portretul, alţii să-i pună flori la mormânt şi alţii să-l pomenească şi să-l păstreze în suflet". Prof. univ. dr. Dan Zamfirescu a arătat că, prin ctitorirea incintei ce include noua biserică a ansamblului monastic de la Sâmbăta de Sus, "părintele Antonie l-a continuat pe Neagoe Basarab", amintind că sfinţirea mănăstirii s-a făcut la 15 august 1993 de către un sobor condus de Sanctitatea Sa Bartolomeu I, Arhiepiscopul Constantinopolului, primul patriarh ecumenic în exerciţiu venit să sfinţească o biserică în ţara noastră de la Neagoe Basarab încoace. Mihai Plămădeală, singurul frate al mitropolitului Antonie rămas în viaţă, a lansat ieri, la Sâmbăta, "Refugiul, deznădejde şi speranţă", ediţie îngrijită şi studiu introductiv de Adrian Nicolae Petcu, carte apărută la Editura "Istros" din Brăila. "Noi, fraţii, am fost daţi de Dumnezeu pentru mitropolitul Antonie, dar colaboratorii şi ucenicii şi i-a ales singur. Iar cea mai mare parte dintre ei şi cei mai importanţi fie au slujit astăzi în sfânta biserică, fie au asistat la slujbă", ne-a mărturisit Mihai Plămădeală.