Sărbătoare la Mănăstirea Cernica

Ieri, 3 decembrie 2009, de ziua prăznuirii Sfântului Cuvios Gheorghe de la Cernica, slujba Sfintei Liturghii de la Mănăstirea Cernica a fost oficiată de către IPS Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, înconjurat de un ales sobor de preoţi şi diaconi. Sărbătoarea închinată Sfântului Gheorghe de la Mănăstirea Cernica a început miercuri, 2 decembrie, cu slujba Privegherii.

Ieri, la sărbătoarea de la Mănăstirea Cernica au participat stareţii şi stareţele mănăstirilor şi schiturilor din Arhiepiscopia Bucureştilor. Cei peste 400 de credincioşi prezenţi au luat parte la Sfânta Liturghie oficiată de către IPS Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, care a rostit un cuvânt de învăţătură în care a reliefat viaţa şi importanţa activităţii duhovniceşti ale acestui sfânt. „Atunci când se părăseau bisericile, mai ales după sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, au existat apostoli ai vieţii spirituale şi duhovniceşti atât în Sfântul Munte Athos, dar mai ales în sfintele mănăstiri din Moldova şi Ţara Românească. Aceşti apostoli smeriţi s-au rugat mult ca să înţeleagă încă de aici de pe pământ care este scopul fericirilor pe care Mântuitorul ni le-a dăruit ca promisiune, ca pregustare în lumea aceasta şi ca dar în viaţa veşnică“, a spus Arhiepiscopul Dunării de Jos.

„Sfânt luminător şi luminat în viaţă prin lucrarea lui“

Înalt Preasfinţia Sa a evidenţiat că au existat, există şi vor exista persoane care se roagă mult şi că între aceştia există persoane care se roagă tot timpul. Îndeosebi aceste persoane sunt călugării şi călugăriţele. IPS Casian a arătat că regina sau corolarul tuturor rugăciunilor este rugăciunea Mântuitorului Iisus Hristos, care se rosteşte cu profunzimea gândirii, liniştii şi a păcii sufleteşti.

IPS Casian a explicat celor prezenţi că primul sfânt care a sfinţit locul acesta de la Cernica şi l-a luminat şi l-a încredinţat lui Dumnezeu, care luminează viaţa nostră, este Sfântul Preacuvios Părintele Gheorghe, cunoscut ca stareţ al Mănăstiri Cernica şi mai apoi şi Mănăstirii Căldăruşani. „Este o binefacere deosebită pentru viaţa Bisericii poporului român prezenţa unui sfânt luminător şi luminat în viaţa lui prin lucrarea lui şi prin moştenirea lui şi acum prin sfinţenia lui care se adresează tuturor creştinilor, nu numai românilor“, a mai spus IPS Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos.

Sfântul Cuvios Gheorghe s-a născut în anul 1730, într-o familie de binecredincioşi ardeleni din Săliştea Sibiului. A devenit călugăr în 1752 şi preot în 1754. În anul 1781, Sfântul Cuvios Gheorghe a pornit către Athos, însă a fost oprit la Bucureşti de mitropolitul Grigorie al II-lea (1760-1787), care, prin multe insistenţe, l-a determinat să primească a revigora viaţa monahală din Schitul Cernica.

A fost înmormântat la Mănăstirea Cernica, în faţa Bisericii „Sfântul Lazăr“, zidită de el în 1804. La 21 octombrie 2005, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât canonizarea cuviosului stareţ Gheorghe, iar proclamarea canonizării a avut loc la Mănăstirea Cernica la 3 decembrie 2005.