Sărbătoarea constituirii Bisericii lui Hristos

La 50 de zile după Sfintele Paști, Biserica Ortodoxă a sărbătorit praznicul Pogorârii Sfântului Duh sau al Cincizecimii. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a săvârșit duminică, 27 mai, la Catedrala Patriarhală din București, Sfânta Liturghie și Vecernia „plecării genunchilor”, împreună cu Preasfințitul Părinte Ieronim Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal, și Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor. Cu această ocazie, Patriarhul României a rostit un cuvânt de învățătură și i-a binecuvân­tat pe credincioșii prezenți.

După rostirea Sfintei Evanghelii, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit un cuvânt de învățătură despre legătura dintre lucrarea mântuitoare săvârșită de Domnul Iisus Hristos și evenimentul Pogorârii Sfântului Duh. „Biserica lui Hristos s-a instituit prin Întruparea Sa, adică prin unirea firii Sale dumnezeiești cu firea omenească, prin lucrarea Duhului Sfânt în Fecioara Maria și prin toată lucrarea Sa mântuitoare, care culminează cu Răstignirea, Moartea, Învierea și Înălțarea Sa la cer. Dar, în mod deosebit, Biserica, instituită de Hristos Domnul, se constituie ca adunare a persoanelor și popoarelor diferite în iubirea Preasfintei Treimi prin credința în Hristos și prin botezul în numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh. Această sărbătoare a Pogorârii  Sfântului Duh este și sărbătoarea constituirii sau întemeierii Bisericii ca adunare a oamenilor în iubirea Preasfintei Treimi, capul și temelia fiind Domnul Iisus Hristos”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Biserica, adunare a persoanelor și a popoarelor diferite în iubirea Sfintei Treimi

De asemenea, Preafericirea Sa a explicat că limbile de foc care s-au arătat deasupra Sfinților Apostoli la Cincizecime înseamnă „neamurile de diferite limbi la care Apostolii vor propovădui Evanghelia iubirii lui Hristos pentru umanitate”, iar focul are semnificația curățirii de păcate. „Așa cum Duhul Sfânt a unit în Iisus Hristos, într-o singură Persoană, firea divină și firea umană, tot așa acum Duhul Sfânt unește persoane și neamuri diferite într-o comuniune, într-o unitate sfântă pe baza credinței în Iisus Hristos și a botezului în numele Sfintei Treimi. Este o legătură tainică între lucrarea Duhului Sfânt în lume și Taina Bisericii, ca adunare a persoanelor și a popoarelor diferite în iubirea Sfintei Treimi. De aceea, sărbătoarea următoare, luni, după Rusalii, este închinată Duhului Sfânt, dar și Sfintei Treimi, pentru că prin Duhul Sfânt noi cunoaștem iubirea Preasfintei Treimi în Biserică. [...] Limbile acestea ca de foc au o semnificație nu numai misionară, și anume că Apostolii vor propovădui Evanghelia lui Hristos la toate neamurile și popoarele, ci și duhovnicească pentru viața fiecărui creștin și pentru viața Bisericii întregi. Acest înțeles duhovnicesc vine din faptul că Duhul Sfânt nu Se arată sub chip de om, ci Se arată în chip de limbi de foc, pentru că El nu concurează pe Mântuitorul Iisus Hristos, Care a venit în lume din iubire pentru oameni și pentru mântuirea lor. El nu este un vizavi în fața fiecărui om, ci Duhul Sfânt vrea să fie interior omului, să locuiască, să sălășluiască în sufletul omului, pentru ca să facă din fiecare om un chip al lui Hristos. El confirmă învățătura și lucrarea lui Hristos și adună în comuniune pe oameni prin credința în Hristos spre a fi înfiați în Dumnezeu Fiul de Dumnezeu Tatăl. Duhul Sfânt nu Se arată ca o persoană, deși este persoană, ci arată mai mult lucrarea Sa”, a explicat Preafericirea Sa.

Biserica se extinde în lume cu fiecare om botezat

În continuare, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a evidențiat că harul Duhului Sfânt „trezește în om dorul după iubirea lui Dumnezeu, dorul iubirii părintești”, și sentimentul că suntem „fii ai lui Dumnezeu prin harul adus de Hristos”: „Numai pentru că avem pe Duhul Sfânt, Care sălășluiește întru noi și ne dăruiește conștiința înfierii prin har în iubirea lui Dumnezeu Tatăl, descoperită nouă de Dumnezeu-Fiul, Iisus Hristos, noi putem rosti rugăciunea «Tatăl nostru», adică Tatăl unui Fiu veșnic, Care S-a descoperit nouă. Prin aceasta înțelegem că intrăm în iubirea pe care Dumnezeu Tatăl o are față de Fiul și pe care o confirmă Duhul Sfânt”. De asemenea, Preafericirea Sa a vorbit despre extinderea Bisericii Domnului Hristos, „ca adunare a oamenilor în iubirea Preasfintei Treimi prin Pogorârea Duhului asupra Apostolilor, care sunt nucleul conducător al Bisericii lui Hristos, Capul Bisericii. Biserica s-a extins în aceeași zi, prin botezul a 3.000 de persoane, și se extinde cu fiecare om botezat. [...] Taina Bisericii este taina iubirii lui Dumnezeu pentru oameni și taina răspunsului oamenilor la iubirea lui Dumnezeu”, a subliniat Patriarhul României.

La finalul Sfintei Liturghii a fost săvârșită Vecernia „plecării genunchilor”, în cadrul căreia au fost rostite șapte rugăciuni de iertare a păcatelor, de binecuvântare și cerere a ajutorului lui Dumnezeu. De asemenea, tot în Duminica Cincizecimii au fost binecuvântate ramurile de tei și de nuc, simboluri ale limbilor de foc, dar și ale lucrării Duhului Sfânt de sfințire a întregii creații și a omului prin Biserică, după cum a reliefat Preafericirea Sa.