Sărbătoarea de suflet a Ortodoxiei poloneze
În zilele de 24 şi 25 iunie a avut loc la Mănăstirea Jableczna, situată la graniţa Poloniei cu Bielorusia, sărbătoarea Sfântului Onufrie cel Mare, potrivit calendarului vechi, respectat de comunitatea ortodoxă de aici. Cu această ocazie, numeroşi pelerini au venit la acest lăcaş de închinăciune, transformând sărbătoarea sfântului într-un adevărat praznic al Ortodoxiei poloneze, o Biserică dătătoare de mulţi martiri pentru dreapta credinţă, mai ales în secolul trecut.
Pentru a afla mai multe despre ce reprezintă pentru poporul polonez Sfântul Onufrie şi mănăstirea în care el este prăznuit, datată de la sfârşitul secolului al XV-lea, am stat de vorbă cu Înalt Preasfinţitul Abel Poplawski, Arhiepiscopul Lublinului şi Chelmului. Vlădica Abel este unul dintre cei 11 arhierei ai Bisericii Ortodoxe Autocefale a Poloniei, fiind din 1989 chiriarh al eparhiei ortodoxe din partea răsăriteană a ţării. De numele său se leagă renaşterea ortodoxiei în această regiune greu încercată în ultimul secol.
Înalt Preasfinţia Voastră, întreaga lume a auzit despre credinţa poporului polonez, dar nu toţi ştiu multe despre ortodoxia de aici. Pentru binecredincioşii români este destul de dificil de înţeles modul în care se poate trăi credinţa ortodoxă fiind în minoritate. Ne-aţi putea da mai multe amănunte despre viaţa credincioşilor ortodocşi polonezi într-o ţară majoritar catolică? Este respectată libertatea credinţei sau uneori întâmpinaţi anumite dificultăţi?
Ideea că poporul polonez ar fi în întregime catolic e o percepţie stereotipă. Începutul ortodoxiei din Polonia coincide cu misiunea Sfinţilor Chiril şi Metodie, cei întocmai cu Apostolii. Din păcate, experienţa istorică, în special cea legată de Evul Mediu, a condus la situaţia în care tradiţia orientală a fost înlocuită în mod agresiv de către cea latină. Cu toate acestea, Biserica Ortodoxă din Polonia are o bogată tradiţie proprie. Pentru mai mult de 1.000 de ani, aşa cum am menţionat, am contribuit la spiritualitatea creştină a ţării noastre. Aşadar, ortodoxia nu este străină statului polonez, fiind o tendinţă religioasă autohtonă, întrupând în sine conştiinţa, cultura şi identitatea naţională. Tradiţia Bisericii Ortodoxe a avut în mod special o influenţă importantă asupra istoriei jumătăţii de răsărit a Poloniei. Adepţii religiei greceşti - aşa cum erau numiţi ortodocşii - au reprezentat în anumite perioade istorice aproximativ jumătate din populaţia regatului polono-lituanian. Însă, după unirea de la Brest, care s-a întâmplat în anul 1596, ortodocşii au devenit minoritari.
Consecinţele triste ale unirii de la Brest au devenit şi mai complicate, ca urmare a pierderii independenţei Poloniei. Aşa se face că, la începutul secolului al XX-lea, odată cu renaşterea statului polonez, ortodocşii au devenit fără vrerea lor simbolul celor 123 de ani de opresiune a imperiului rus. Perioada interbelică a însemnat, aşadar, o perioadă foarte sensibilă şi grea pentru Biserica Ortodoxă. Dar consecinţele cele mai tragice pentru relaţiile religioase şi sociale din Polonia sunt reprezentate de evenimentele din anul 1938, care au provocat indignare în Europa şi în întreaga lume. Este vorba despre distrugerea ilegală a 127 de biserici ortodoxe şi, în acelaşi timp, transformarea a peste alte 100 de lăcaşuri ortodoxe în biserici romano-catolice. Această acţiune a dus la deteriorarea semnificativă a imaginii Poloniei pe scena internaţională şi la agravarea relaţiilor cu alte ţări. Biserica Ortodoxă Rusă din exil şi-a exprimat îndeosebi indignarea, iar patriarhul de atunci al Bisericii Ortodoxe Române, Miron Cristea, a trimis poporului polonez, în semn de protest, toate medaliile şi premiile primite din partea guvernului de la Varşovia.
Următoarele tragedii pentru comunitatea ortodoxă din Polonia au însemnat alte două acţiuni, îndreptate în primul rând împotriva ortodocşilor din Ucraina Sovietică, în anul 1945, iar apoi, prin "acţiunea Wisla", din 1945. Prin aceasta din urmă s-a vizat repopularea teritoriilor din vestul Poloniei, câştigate de la Germania, cu ortodocşi polonezi, ucraineni şi bieloruşi din est, cu scopul vădit de a-i împrăştia. Această acţiune a afectat în mod direct eparhia noastră, a Lublinului şi Chelmului, şi se părea că acesta ar fi sfârşitul ortodoxiei în regiune. Eparhia a fost însă restabilită în anul 1989 şi, odată cu ea, o nouă perspectivă pentru ortodoxie. Astăzi, într-o ţară democratică, avem propriile drepturi care reglementează relaţia dintre Stat şi Biserica Ortodoxă şi suntem cetăţeni cu drepturi depline ai ţării noastre.
În zilele de 24 şi 25 iunie, credincioşii polonezi vin la Mănăstirea Jableczna, la sărbătoarea Sfântului Onufrie cel Mare. Ce reprezintă pentru Înalt Preasfinţia Voastră, ca ortodox şi ca arhiereu al Bisericii Ortodoxe Poloneze, această mănăstire?
Mănăstirea Sfântului Onufrie de la Jableczna a fost în perioada interbelică şi mai târziu în statul comunist singura oază de viaţă monahală ortodoxă din Polonia care a funcţionat ca mănăstire de călugări. În această chinovie s-a format o parte semnificativă a ierarhiei ortodoxe poloneze, inclusiv Întâistătătorul ei actual, Mitropolitul Sawa, dar şi eu. Sfântul Onufrie, pustnic din Egipt, a devenit patronul simbolic al comunităţii ortodoxe din Polonia şi în special al vieţii monahale. De aceea, astăzi, poporul ortodox se îndreaptă către acest lăcaş de viaţă duhovnicească din Podlasia de Sud. Pentru mine personal, Mănăstirea Jableczna este matca duhovnicească în care m-am format spiritual.
Cine a fost Sfântul Onufrie şi ce reprezintă acest sfânt pentru Ortodoxie?
Sfântul Onufrie, ca anahoret egiptean care a dus o luptă duhovnicească în pustiu timp de 63 de ani, a devenit pentru ortodocşii de pretutindeni un simbol al vieţii ascetice şi întruchiparea spiritualităţii răsăritene.
Ne puteţi explica cum anume Sfântul Onufrie a devenit atât de popular în Podlasia şi în ţinuturile din jur?
Mănăstirea Jableczna a fost în ultimul secol, să-l numim convenţional, perioada cea mai grea pentru noi, o oază de spiritualitate, singurul centru al vieţii monahale. Astfel s-a născut în inimile credincioşilor noştri popularitatea Sfântului Onufrie, iar viaţa lui spirituală şi luptele sale au devenit cunoscute şi populare pentru mulţi dintre credincioşi.
Ce se întâmplă în mod deosebit la Jableczna în zilele de 24 şi 25 iunie? Aţi putea să ne descrieţi, în câteva cuvinte, specificul acestei sărbători?
În fiecare an, la acest praznic participă toţi ierarhii Bisericii Ortodoxe din Polonia, condusă de Întâistătătorul ei, Înalt Preasfinţitul Mitropolit Sawa, împreună cu mulţi reprezentanţi ai clerului, alături de pelerini din întreaga Polonie. Sfânta Liturghie este săvârşită în toate cele cinci biserici ale mănăstirii, mii de credincioşi primind acum Sfintele Taine ale Mărturisirii şi Împărtăşirii cu Trupul şi Sângele lui Hristos. Într-un cuvânt, pentru noi acesta este triumful Sfintei Ortodoxii.
Mai sunt şi alte sărbători la care participă atât de mulţi credincioşi?
O altă sărbătoare importantă pentru Biserica noastră Ortodoxă din Polonia este Schimbarea la Faţă a Domnului, prăznuită la mănăstirea de maici de pe Muntele Sfânt de la Grabarka, unde se adună de trei ori sau chiar mai mulţi pelerini. Aceasta este inima spiritualităţii Bisericii noastre. Eu personal nu îmi pot imagina cum se poate trăi anul liturgic fără să fi participat la hramul Mănăstirii Grabarka.
Înalt Preasfinţia Voastră, v-aş ruga, în încheiere, să adresaţi câteva gânduri duhovniceşti pentru românii ortodocşi, cititori ai ziarului nostru.
Admir comunitatea ortodoxă românească, pentru că în cadrul culturii occidentale, din ce în ce mai puternice, reprezentaţi o biserică ortodoxă înfloritoare. Am o mulţime de prieteni printre ierarhii, clerul şi credincioşii Bisericii Ortodoxe Române. De multe ori am ajuns în Transilvania, la Mănăstirea Maicii Domnului de la Nicula, lângă Cluj. Astfel s-a născut în mine o relaţie atât de frumoasă şi cordială cu întreaga Biserică românească. Tuturor celor care mă cunosc şi întregii comunităţi a credincioşilor le transmit salutările mele şi binecuvântări!