Sărbătoarea Întâmpinării Domnului la Catedrala Patriarhală

Credincioșii ortodocși au sărbătorit miercuri, 2 februarie 2022, praznicul Întâmpinării Domnului. La Catedrala Patriarhală din București, aceștia s-au rugat cu evlavie la Sfânta Liturghie săvârșită de Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.

În cadrul Sfintei Liturghii a fost lecturat pasajul evanghelic de la Sfântul Evanghelist Luca (2, 22-40) ce relatează aducerea Mântuitorului Iisus Hristos la templul din Ierusalim la 40 de zile de la naș­terea Sa. În continuare, Preasfinția Sa a rostit un cuvânt de învățătură în care a explicat sensurile duhov­nicești ale textului evanghelic.

Vorbind despre semnificația acestei mari sărbători, ierarhul a afirmat: „Praznicul acesta împărătesc este închinat Mântuitorului Iisus Hristos Care, Prunc de 40 de zile fiind, este adus la templu de Sfânta Sa Mamă, Fecioara Maria, și de ocrotitorul lor, Dreptul Iosif, pentru a le împlini pe cele rânduite de Legea lui Moise. În același timp, este și un praznic închinat Maicii Domnului, așa cum subliniază troparul sărbătorii de astăzi: «Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Născătoare de Dumnezeu Fecioară; că din tine a răsărit Soarele dreptăţii, Hristos, Dumnezeul nostru, luminând pe cei din întuneric». Textul troparului seamănă în conținutul său cu ideile esențiale ale doxologiei pe care o înalță Dreptul Simeon, care se învrednicește a-L primi pe Mântuitor în brațele sale”.

În continuare, Preasfinția Sa a explicat faptul că Mântuitorul Hristos Se supune prescripțiilor Legii Vechi din pricina smereniei Sale și pentru a ne arăta că avem datoria de a asculta întru totul cuvântul Domnului: „În Cartea Leviticului, Moise, inspirat de Dumnezeu, statornicea ca pentru întâiul născut de parte bărbătească să fie adus ca jertfă, ca ardere de tot, un miel de un an, însă pentru familiile nevoiașe era îngăduită aducerea a două turturele sau a doi pui de porumbel. Lucrul acesta îl fac și Sfânta Fecioară Maria, și Iosif, ocrotitorul ei, fapt ce dovedește că Mântuitorul S-a născut într-o familie modestă, săracă. Jertfa a­ceasta simplă arată că Pruncul ­Iisus, fiind Fiul lui Dumnezeu, pă­răsește de bunăvoie bogă­ția slavei și majestatea dumnezeirii, făcându-Se Om și luând chip de rob, asemenea nouă în toate afară de păcat, născându-Se în ieslea sărăcăcioasă din Betleem și devenind sărac pentru a ne îmbogăți cu darurile și cu harul Său. De asemenea, părinții nu aduc pentru curățire și răscumpărare un miel de jertfă întrucât Pruncul Însuși este Mielul lui Dumnezeu, Care ridică păcatul lumii, cum avea să mărturisească după 30 de ani Înaintemergătorul și Botezătorul Ioan”.
Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul a vorbit credincioșilor prezenți și despre viața Dreptului Simeon care, conform tradiției bisericești, era un om foarte bătrân,  care trăia încă de la jumătatea secolului al treilea î.Hr. Ierarhul a afirmat că Simeon era unul dintre cei 70 de traducători ai Legii lui Moise și ai scrierilor profeților din limba ebraică în limba greacă, traduceri de care beneficiau comuni­tățile de evrei aflate în Egipt în acea vreme, care uitaseră limba stră­mo­șească a patriei lor. Simeon a fost subiectul unei descoperiri dumne­zeiești întrucât lui i s-a arătat un înger care l-a încredințat de adevărul profeției mesianice a nașterii Mântuitorului din fecioară, întâlnită în Cartea lui Isaia, de care traducătorul se îndoia. Semnul în­cre­din­țării a fost acela că Simeon nu va muri până nu Îl va vedea pe Mesia, pe Cel născut din Fecioară, alături de mama Sa: „S-au scurs peste 250 de ani din acel moment, timp în care omul aștepta mângâierea lui Israel. Voia să fie dezlegat de legătura de a nu muri până nu-L va vedea pe Hristosul Domnului. Simeon a așteptat, asemenea tuturor drepților din perioada aceea, împlinirea făgă­duinței nașterii Fiului lui Dumnezeu și a lucrării Lui răscumpărătoare și mântuitoare. Din acest motiv, Sfântul Evanghelist Luca afirmă că din îndemnul Duhului Sfânt a venit Dreptul Simeon la templul din Ierusalim, ajungând aici tocmai când Sfânta Fecioară Maria și Pruncul Iisus soseau pentru a le împlini pe cele rânduite de lege. El a luat Pruncul în brațe, a binecuvântat pe Dumnezeu și a rostit cunoscuta sa rugăciune. Dreptul Simeon s-a învrednicit de ceea ce vreme de sute de ani au așteptat profeții și drepții Vechiului Testament: să vadă pe Hristosul Domnului. Întâlnirea cu Hristos este împlinirea destinului nostru omenesc, împlinirea umanului”.

La finalul cuvântului său, ierarhul a concluzionat: „Praznicul de astăzi nu rememorează doar un eveniment care a avut loc la 40 de zile după nașterea Mântuitorului Iisus Hristos, ci este o sărbătoare ce trebuie să cultive grija părinților pentru creșterea duhovnicească a copiilor, în comuniunea iubirii veș­nice a lui Dumnezeu. Este o sărbătoare din care trebuie să deducem că, dacă Simeon a venit la templu din îndemnul Duhului, și noi, când venim în sărbători și duminici la biserică, venim pentru că harul Duhului Sfânt care se află în noi de la botez ne îndeamnă spre întâlnirea cu Dumnezeu, în casa Lui. Să ne îndreptăm spre casele noastre având bucuria întâlnirii, în Biserica lui Dumnezeu, cu Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Să cultivăm în inima noastră dorul de a-L reîntâlni pe Hristos și de a fi din nou întâmpi­nați de El”.

Răspunsurile liturgice au fost oferite de membrii Coralei „Nicolae Lungu” a Patriarhiei Române.