Sărbătoarea luminii taborice pe Dealul Patriarhiei

Un articol de: Diac. Emilian Apostolescu - 06 August 2025

Credincioșii adunați în rugăciune la Catedrala Patriarhală din Capitală de sărbătoarea Schimbării la Față a Domnului, miercuri, 6 august, au luat parte la Sfânta Liturghie săvârșită de Prea­sfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, slujitori ai lăcașului de închinare.

După citirea pasajului evanghelic rânduit (Matei 17, 1–9), Preasfinția Sa a rostit un cuvânt de învățătură în care a explicat esența slăvitului praznic împărătesc: „Sărbătoarea aceasta este una a revărsării slavei dumne­zeiești. O numim Schimbarea la Față, dar ea este de fapt arătarea dumnezeirii Fiului lui Dumnezeu, Cel venit în lume și îmbrăcat cu haine omenești, făcându-se asemenea nouă în afară de păcat. El a avut mereu această fire dumnezeiască și această strălucire a unei lumini care nu este din lumea aceasta, o lumină nesfârșită, dar a ținut-o ascunsă sub haina pe care o purta, neîndepărtându-se nici o clipă de sânurile părintești, după cum ne amintește inspirat imnograful. (...) Mântuitorul S-a acoperit cu haina smereniei, dar mereu a rămas Dumnezeu împreună cu Tatăl și cu Duhul, adevăr pe care îl mărturisim la fiecare Liturghie printr-o preafrumoasă rugăciune pe care preotul o rostește în Sfântul Altar”.

Ierarhul a explicat în continuare motivul pentru care s-au arătat pe Muntele Tabor, alături de Domnul, cei doi profeți paradigmatici ai Vechiului Testament, reprezen­tanți ai Legii și Prorocilor: „În acea frântură de slavă pe care au putut-o vedea ucenicii, i-au văzut de-a dreapta și de-a stânga Lui pe doi mari profeți ai Legii Vechi care au vorbit despre El, care au pregătit poporul ales spunându-le tuturor că Îl așteaptă pe Mesia, pe Cel care avea să aducă împăcarea dintre oameni și Dumnezeu, pe Răscumpărătorul care avea să Se jertfească pentru noi. De ce s-au arătat aceștia doi? Au fost și alți profeți mari, unii care și-au așternut în scris cuvântările, alții care nu au scris, dar ale căror cuvinte au rămas de la ucenicii lor. Aceștia au vrut să-L vadă pe Dumnezeu, dar n-au putut. Nu poate cineva, viu fiind, să Îl vadă pe Dumnezeu. Moise a văzut numai marginea veșmintelor Lui și s-a atins de El, iar Ilie, deși a dorit să-L întâlnească pe Dumnezeu într-o situație grea prin care trecea poporul ales, nu L-a simțit nici în cutremur, nici în vântul puternic, ci într-un zefir plăcut. Acolo era prezent Dumnezeu. Când s-au întors de pe munte, și unul și celălalt erau oameni schimbați. Ni se spune că Moise, atunci când a coborât de pe Muntele Sinai, nu putea fi privit de fiii lui Israel. A trebuit să-și acopere fața cu un văl și așa le-a spus ce s-a întâmplat pe munte, cum primise Tablele Legii. Ilie a stat împotriva tuturor duș­manilor adevăratului Dumnezeu, iar împlinirile lui au stat tocmai sub semnul acestei întâlniri și al unei lumini căreia nu i-a putut fi nimeni împotrivă. Când Dumnezeu S-a făcut Om, atunci Moise și Ilie s-au arătat pe Tabor ca să Îl vadă pe Cel care coborâse printre oameni la plinirea vremii”.

Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corala „Nicolae Lungu” a Patriarhiei Române.