Satul din jurul Bisericii

Când, în urmă cu mulți ani, am trăit și muncit printre danezi, am avut o revelație: erau creștini fără să știe! Felul lor respectuos față de celălalt, față de muncă și cinste, avea firescul unor oameni educați creștinește, fără să facă prea mult caz de asta. Mi s-au părut ca monsieur Jourdain din piesa lui Molière, „Burghezul gentilom”: vorbeau în proză de o viață întreagă fără să știe!

În 2000, la cursurile făcute la Copenhaga, am aflat mult mai multe lucruri despre ei. Așa am descoperit că istoria lor nu a avut convulsiile cu care suntem obiș­nuiți în restul Europei, că au evoluat firesc spre civilizația actuală datorită Bisericii. Un pastor luteran, N.F.S. Grundtvig (1783- 1872), a făcut un program de educație pentru adulți: Școala Populară Liberă pentru Adulți din Danemarca.

Mă voi sprijini pentru detaliile următoare pe un documentat referat: „Nikolai Frederik Severin Grundtvig, reformator inovativ al sistemului educațional danez”, publicat de drd. ing. lic. teol. Remus Lungu și prof. dr. ing. Florin Lungu, Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, în Revista de Management și Inginerie Economică, vol. 15, Nr. 1, 2016 pp. 207-217.

Născut în familia unui pastor luteran, educat la Școala Latină de Băieți și absolvent de teologie în Copenhaga, N.F.S. Grundtvig se documentează în Anglia asupra modelului liberal de a face educație. „Întreprinde nu mai puțin de 4 vizite de studii în anii: 1829 (când studiază vechi manuscrise englezești și latine), 1830 (Exter, Bristol și Oxford), 1831 (Cambridge), 1843 (Oxford). (...) Grundtvig a lăsat moștenire o vastă operă literară, teologică, istorică, politică și pedagogică, puțin cunoscută în spațiul românesc.”

În vremea sa, Danemarca era o monarhie cu o populație predo­minant agrară. Această popu­­lație agrară, deși intrase în posesia unor exploatații individuale în urma unei reforme agrare, era lipsită de cultură și abilități tehnice. Grundtvig și-a propus și a construit „o instituție de edu­cație, în care oamenii ar putea treptat să devină conștienți de sine și unde liderii (dascălii) să învețe tot atât de mult de la tineri precum aceștia din urmă vor învăța de la ei, creându-se prin această interacțiune și în­vățare reciprocă o punte peste prăpastia pe care ierarhia, aris­tocrația, latinismul și ambițiile sociale au ridicat-o între, pe de-o parte, toți oamenii, iar pe de alta, conducători și profesori, împreună cu o mână de așa-numiți oameni educați și iluminați.” (Grundtvig, 1840 în Broadbridge, Ed., Warren C., Jonas U. (2011), The School for Life, N.S.F. Grundtvig on Education of the People, Aarhus University Press. p. 276).

Dacă medităm cu răbdare la această reformă educațională din satul danez din secolul al XIX-lea, făcută în fond dinspre Biserică, ne putem pune întrebarea dacă, în acest An omagial al satului românesc, nu am găsi și în Biserica noastră, prin educatorii-preoți, modul de renaștere a spiritualității, culturii, cultului locuitorilor de la sate?

Un concurs de programe educaționale eficiente, cu obiective clare, cu toate detaliile tehnice de aplicare în practică, ar fi bine-venit. Biserica noastră are viziunea și oamenii necesari ce pot aduce renașterea satului românesc. Amin!