Schitul prahovean Crasna în perioada interbelică

Aşezământul a fost construit de Constantin Potlogescu, "boiernaş" din satul Izvoarele, aflat în apropiere. Biserica este construită în formă de cruce, cu o turlă pe naos, cu ziduri groase de peste un metru, din cărămidă şi piatră. Piatra de temelie a fost pusă în 1828, biserica fiind finalizată, inclusiv pictura, în 1834, când a fost sfinţită de episcopul Chesarie al Râmnicului. Primul stareţ al noii chinovii a fost ieromonahul Silvestru, provenit de la Mănăstirea Ghighiu de lângă Ploieşti. De asemenea, ctitorul a dăruit un frumos iconostas executat la Viena cu foiţă de aur, care şi astăzi este podoaba bisericii.

De altfel, spre vârsta senectuţii, ctitorul a intrat în chinovie cu numele "Chesarie", donând întreaga sa avere scumpei sale mănăstiri. Iniţial, aşezământul a avut 56 de monahi, dar aceasta a început să se risipească, după măsurile luate la secularizarea lui Cuza, deşi Crasna nu era închinată nici unei mănăstiri. La 1900 erau patru călugări, pentru ca în 1920 să nu mai fie nici un vieţuitor. Abia în 1940, chiriarhul de atunci, patriarhul Nicodim, a adus 10 monahi de la Căldăruşani pentru a perpetua rugăciunea în acest pitoresc aşezământ monahal prahovean.