Schitul vâlcean Fedeleşoiu la 1900
Pe malul stâng al Oltului, în localitatea Dăeşti şi în preajma ruinelor unui castru roman, pelerinul poate cerceta aşezământul monastic din satul Fedeleşoiu. De la prima vedere, arhitectura bisericii, asemănătoare cu cea de la Ostrov, de la Călimăneşti, îi spune călătorului că aşezământul de la Fedeleşoiu este din perioada brâncovenească. Istoria acestui lăcaş, cu hramul "Sf. Apostoli Petru şi Pavel", începe la 30 iulie 1673, atunci când marele mitropolit Varlaam al Ungrovlahiei a pus piatra de temelie pe o moşie pe care o cumpărase în acest scop. De altfel, după retragerea din scaun, în 1679, mitropolitul Varlaam s-a ocupat îndeaproape de finalizarea lucrărilor din aşezământul la care îşi adusese contribuţia Doamna Maria, soţia domnitorului Grigore Ghica, după cum sunt pictaţi în tabloul votiv. Iniţial, biserica a avut o arhitectură în formă de cruce, cu cele trei încăperi specifice, însă domnitorul martir Constantin Brâncoveanu a fost cel care a aşezat turla pe naos şi un mic pridvor asemănător cu cel de la Mănăstirea Cozia. Acelaşi domnitor a pictat biserica şi i-a oferit o frumoasă catapeteasmă din lemn de tei suflată cu aur. De asemenea, alături de biserică au fost ridicate turnul-clopotniţă de la intrare, chiliile şi stăreţia, cu ziduri înconjurătoare, aşezământul devenind o veritabilă cetate. În iulie 1752, Schitul Fedeleşoiu a fost închinat de către domnitorul Grigore al II-lea Ghica ctitoriei sale, Mănăstirea "Sf. Pantelimon", pentru a susţine spitalul care se deschisese în acest aşezământ. La 1836, un alt urmaş al ctitorilor, Alexandru Ghica Voievod, a ridicat în incinta schitului o frumoasă casă domnească. La secularizarea din 1864, Schitul Fedeleşoiu a fost lipsit de toate proprietăţile funciare, fiind declarat lăcaş de parohie care să deservească credincioşii din satul din apropiere.