Şcoala monahală de la Mănăstirea Dobruşa

După instalarea sa ca eparhiot la Bălţi, Visarion Puiu a evaluat situaţia pregătirii slujitorilor din episcopia pe care o conducea. Lipsa unei arhipăstoriri mai îndeaproape asupra acestui ţinut a condus inevitabil la o activitate pastoral-misionară scăzută. Printre altele, noul ierarh se confrunta cu elementul monahal neştiutor de carte sau cu absenţa cântărilor bisericeşti canonice la sfintele slujbe. În acest sens, încă din 1923 Visarion Puiu a înfiinţat o şcoală monahală şi de cântăreţi bisericeşti în chiliile Mănăstirii Dobruşa, jud. Soroca. Director a fost numit ierodiaconul Eugen Laiu, licenţiat în teologie la Cernăuţi, iar cei 22 de elevi au fost selecţionaţi de însuşi episcopul Visarion dintr-un număr de 47. Programa şcolară, cu o durată de patru ani, era cu mult diferită de cea a celorlalte şcoli de profil, dar mult apreciată de autorităţile statului, mai ales pentru rezultatele obţinute.

De asemenea, în 1931 au fost înscrişi 10 elevi proveniţi din Albania, care îşi întemeia propria biserică ortodoxă. În 1933, numărul elevilor ajunsese la 132.