Școala on-line, neindicată copiilor cu vârste între 3 și 11 ani
Educaţia se face în cadru social, prin interacţiunea directă dintre elevi, studenţi, cadre didactice, iar tehnologia este un suport remarcabil în procesul de educaţie şi instruire, dar utilizarea acesteia trebuie făcută cu precauţie şi responsabilitate, arată Academia Română. Pentru ciclurile preşcolar şi primar, şcoala on-line nu poate fi o opţiune, din contră, aceasta poate avea efecte dăunătoare pentru elevi.
Academia Română a dat publicității un document, „Educaţia on-line - suport pentru performanţă”, prin care își exprimă punctul de vedere legat de educaţia on-line și în care apreciază că activităţile didactice în spaţiul virtual sunt utile și eficiente, dar reprezintă doar „o formă complementară educaţiei directe, în sala de clasă”.
Potrivit analizei, „experimentele grăbite şi nereuşite, improvizaţiile, instabilitatea, incoerenţa şi lipsa de viziune pot compromite sistemul de educaţie, cu repercusiuni grave pe termen mediu şi lung asupra evoluţiei societăţii; credibilitatea, transparenţa, flexibilitatea şi stabilitatea sistemului de educaţie reprezintă atribute esenţiale pentru atingerea performanţei compatibile cu evoluţia ştiinţei şi tehnologiei”.
Forul academic menţionează că o analiză atentă a impactului tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor asupra sistemului de educaţie, ce include o pregătire profesională competitivă la nivel global, conduce la următoarele concluzii: tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor, inteligenţa artificială şi robotica colaborativă reprezintă un suport remarcabil în procesul de educaţie şi instruire, dar utilizarea acestora trebuie făcută cu precauţie şi responsabilitate.
Totodată, pentru ciclurile preşcolar şi primar (3-11 ani), şcoala on-line este departe de a fi o opţiune; din contră, aceasta poate avea efecte dăunătoare asupra dezvoltării psiho-sociale şi intelectuale a elevilor. Educaţia se face în interacţiune directă cu un educator, relaţia dintre elev şi învăţător/profesor fiind mai mult decât comunicare de sunete şi imagini.
Potrivit unei alte concluzii, generalizarea învăţământului on-line poate compromite întregul sistem de educaţie atât prin consecinţe directe asupra calităţii, cât şi prin cerinţele legate de asigurarea echitabilă a accesului tuturor elevilor/profesorilor la infrastructura performantă (platforme, comunicare, tablete, calculatoare etc.), care în acest moment este, din păcate, deficitară. Mai mult, arată sursa citată, şcoala trebuie să genereze oameni şi nu „să producă oameni ai muncii”.
„Dinamica schimbărilor tot mai numeroase şi mai profunde din societate nu se poate reflecta mecanic în dinamica materiilor/disciplinelor şcolare. (…) Inventarea de noi materii (educaţie managerială, financiară, sanitară, de mediu etc.) este complet neindicată şi contraproductivă pentru scopurile şcolii. Adaptarea la nou se poate realiza perfect, şi s-a realizat parţial de-a lungul vremii, prin materiile existente, prin orele de dirigenţie şi printr-o serie de metode alternative, aflate la îndemâna educatorilor”, atrage atenţia Academia Română.
Forul academic conchide că „se impune, mai mult ca oricând, o regândire a întregului sistem naţional de educaţie, în noul context al revoluţiei digitale şi al provocărilor din societatea contemporană”, dar atenţionează că „educaţia on-line nu poate să constituie un scop în sine pentru lumea românească, ci ea trebuie să fie un mijloc eficient de a completa şi de a suplini, în cazuri speciale, atunci când este absolut necesar, ceea ce educaţia directă, în săli de clasă, laboratoare, amfiteatre etc. nu poate realiza”.
(C. Zamfirescu)