Screeningul și monitorizarea bolii cronice de rinichi - rolul esențial al medicului de familie

Boala cronică de rinichi (BCR) reprezintă una dintre cele mai frecvente afecțiuni cronice, afectând aproximativ 10-11% din populația adultă, însă rămâne frecvent nediagnosticată deoarece, în stadiile incipiente, evoluează fără simptome. Depistarea precoce este esențială, întrucât tratamentul instituit la timp poate încetini progresia bolii, poate reduce riscul cardiovascular și întârzia necesitatea dializei sau a transplantului renal. În acest context, medicul de familie are un rol central în identificarea persoanelor cu risc, diagnostic, monitorizare și educația pacientului.

Screeningul este recomandat persoanelor cu hipertensiune arterială, diabet zaharat, obezitate, boli cardiovasculare, vârsta peste 65 de ani, antecedente familiale de nefropatii, insu­ficiență renală, dializă sau transplant, precum și celor cu boli sistemice (lupus eritematos sistemic, vasculite, poliartrită reumatoidă, spondilită anchilozantă), antecedente de injurie renală acută, litiază renală obstructivă, infecții urinare recurente, infecții cronice cu virusurile hepatice B sau C ori expunere la medicamente și substanțe nefrotoxice, în special antiinflamatoare nesteroidiene.

Diagnosticul de BCR nu se stabilește pe baza unei singure analize. Sunt necesare cel puțin două determinări, efectuate la un interval de minimum trei luni, care să evidențieze rata filtrării glomerulare estimate (RFGe) sub 60 ml/min/1,73 m² și/sau un raport albumină/creatinină urinară (RACu) ≥30 mg/g. După confirmare, pacientul este încadrat într-o categorie de risc de progresie conform clasificării KDIGO, bazată pe asocierea dintre RFGe și albuminurie. Pacienții cu risc minim necesită monitorizare anuală, cei cu risc moderat pot fi urmăriți și tratați în cabinetul medicului de familie, iar cei cu risc înalt sau foarte înalt trebuie evaluați de nefrolog și monitorizați în comun, la intervale de aproximativ 3-4 luni.

Monitorizarea periodică include evaluarea evoluției bolii, a tensiunii arteriale, diurezei, edemelor, simptomelor uremice și a tratamentului administrat, cu identificarea medicamentelor nefrotoxice. Examenul clinic trebuie completat de monitorizarea creatininei, RFGe, RACu, ureei, electroliților, hemoglobinei, iar în stadiile avansate, și a metabolismului fosfo-calcic, precum și de ecografie renală. Totodată, trebuie urmărite principalele complicații: progresia insuficienței renale, bolile cardiovasculare, anemia, osteodistrofia renală și riscul crescut de fracturi.

Managementul BCR depășește tratamentul medicamentos și presupune schimbări susținute ale stilului de viață. Sunt recomandate reducerea consumului de sare la maximum 5 g/zi, un aport proteic moderat (aproximativ 0,8 g/kg/zi), preferința pentru proteine vegetale, controlul greutății, activitate fizică de minimum 150 de minute pe săptămână, renunțarea la fumat și evitarea antiinflamatoarelor nesteroidiene. Tratamentul este individualizat și poate include inhibitori ai enzimei de conversie sau sartani, inhibitori SGLT2, statine, alte terapii antihipertensive și antidiabetice, cu ajustarea dozelor în funcție de funcția renală și reevaluarea aderenței la fiecare consultație.

Nu așteptați apariția simptomelor. Un control periodic la medicul de familie, însoțit de analize simple de sânge și urină, poate identifica boala cronică de rinichi într-un stadiu tratabil și poate preveni complicațiile severe.

(Material realizat de Centrul de Inovație și e-Health din cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București)