Se estimează că în patru ani se va ridica noua Catedrală patriarhală

Aula Magna „Teoctist patriarhul“ a Palatului Patriarhiei a găzduit luni, 15 decembrie 2008, Simpozionul tematic consultativ „Noua Catedrală patriarhală, Catedrala Mântuirii Neamului: arhitectură, structură, utilitate cultuală şi culturală“. În prezenţa Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a Preasfinţitului Ciprian Câmpineanul, Episcop-Vicar patriarhal, a Preasfinţitului Varsanufie Prahoveanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, 35 de specialişti, profesori la Facultatea de Arhitectură „Ioan Mincu“ din Bucureşti, arhitecţi, ingineri constructori şi reprezentanţi ai Patriarhiei Române au dezbătut timp de câteva ore stadiul demersurilor şi lucrărilor la Catedrala Mântuirii Neamului.

Lucrările simpozionului au fost deschise de cuvântul Patriarhului Daniel, care a arătat că scopul acestui simpozion a fost acela de a reliefa stadiul desfăşurării lucrărilor pregătitoare la Catedrala Mântuirii Neamului, dar şi pentru ca toţi cei prezenţi să împărtăşească din experienţa lor sugestii şi idei de ordin ahitectural şi practic, folositoare pentru actualul proiect al viitoarei catedrale. „Această consultare o considerăm necesară în vederea posibilităţii unor cooptări de specialişti, de arhitecţi şi ingineri care au deja o bogată experienţă. Dorim să apreciem lucrarea domniilor voastre de până acum şi, atunci când vom avea nevoie de sfat şi de sprijin, vom consulta şi vom coopta în comitetul coordonator al proiectării şi desfăşurării lucrărilor persoane cu experienţă“, a spus Preafericitul Părinte Daniel. În continuare, Patriarhul României a arătat că, din punct de vedere teologic, lăcaşul de cult ortodox este învelişul arhitectural al unei comunităţi creştin-ortodoxe în stare de unire cu Hristos, Capul Bisericii, prin rugăciune, prin ascultarea cuvântului Evangheliei şi prin împărtăşirea cu Sfintele Taine. „Începând din secolul al III-lea, cuvântul biserică începe să fie folosit ca nume şi pentru lăcaşul de cult. Deşi există mai multe denumiri ale lăcaşului de cult, cea care s-a impus cel mai mult este aceasta - biserică“, a mai explicat Întâistătătorul Bisericii noastre. Biserica, cuvântul teologic zidit Preafericirea Sa a subliniat, de asemenea, că biserica, în calitatea ei de lăcaş de cult, exprimă Biserica, în calitatea ei de comunitate care Îl mărturiseşte pe Hristos-Domnul şi se împărtăşeşte cu El. „Altarul unde se sfinţesc darurile este locul central al bisericii. Este foarte important să cunoaştem conţinutul actual al credinţei, pentru ca lăcaşul de cult să simbolizeze, să semnifice în formă zidită cuvântul ascultat. Un lăcaş de cult este un cuvânt construit în simbol. Chiar dacă nu se aude nimic în biserică, felul în care este construită devine o predică, devine o reflecţie teologică. Este cuvânt teologic zidit. Este cuvântul vizualizat, nu numai prin icoane, ci şi prin modul de a organiza spaţiul sacru pentru întâlnirea cu Dumnezeu“, a explicat PF Daniel. În continuare, în cuvântul de deschidere, Patriarhul a evidenţiat faptul că în istoria arhitecturii bisericeşti există trei etape distincte şi complementare în care biserica, ca lăcaş de cult, a fost reprezentată în formă de corabie, de cruce sau ca o casă a Preasfintei Treimi. Aducând ca mărturie capitolul 57 din Constituţiile Apostolice, scrise la sfârşitul secolului al III-lea şi începutul secolului al IV-lea, Părintele Patriarh a arătat că biserica trebuie să fie lungă, încăpătoare, în formă de corabie şi îndreptată cu altarul spre răsărit, subliniind faptul că „această formă nu este întâmplătoare, nu este arbitrară“. „Biserica este pregustarea comuniunii cu Sfânta Treime din împărăţia cerurilor“ Părintele Patriarh Daniel a subliniat că a doua etapă în arhitectura bisericească este spaţiul liturgic ortodox cruciform, unde „totul este concentrat pe prezenţa lui Hristos cel Răstignit, şi Înviat, şi Înălţat la cer, pentru a arăta că Cel care S-a coborât pe pământ şi s-a făcut om, S-a făcut om pentru ca pe noi, pământenii, să ne înalţe la ceruri“. A arătat, de asemenea, Părintele Patriarh că cea de-a treia etapă, care înseamnă o etapă mai profundă a dezvoltării tainei bisericii este Biserica lui Hristos, casă a Preasfintei Treimi. „Hristos nu este singur. Este, întotdeauna, cu Tatăl şi cu Duhul şi cei care se împărtăşesc cu Hristos, cu trupul şi sângele lui sunt cei botezaţi în numele Preasfintei Treimi. Biserica este pregustarea comuniunii cu Sfânta Treime din împărăţia cerurilor“, a mai spus Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române. Noua Catedrală patriarhală - cartea de vizită a Bisericii noastre În continuare, părintele Gheorghe Ispas, consilier patriarhal - Sectorul „Catedrala Mântuirii Neamului“, a făcut o retrospectivă a demersurilor pentru construirea noii Catedrale patriarhale pe terenul atribuit şi a arătat că locul ridicării viitoarei catedrale este cel mai consolidat teren din Bucureşti din punct de vedere seismic, iar în această zonă au fost demolate mai multe lăcaşuri de cult ortodoxe în timpul regimului comunist. „Nădăjduim ca, în câţiva ani, să avem în Bucureşti o nouă Catedrală patriarhală, care va contribui nu numai la înfrumuseţarea Capitalei, ci şi la îmbogăţirea zestrei spirituale a poporului român, constituind o carte de vizită a Bisericii noastre, respectiv a ţării, pentru o afirmare demnă în cadrul marii familii europene. În acest sens, dumneavoastră puteţi expune idei, sugestii, proiecte, gânduri pe această temă sau componente însemnate din realizările dumneavoastră, aplicabile pentru viitoarea construcţie“, a spus părintele consilier patriarhal. România – singura ţară din UE fără o catedrală reprezentativă în capitala sa Inginerul Eugeniu Iordăchescu, consilier patriarhal - Sectorul Monumente şi Construcţii Bisericeşti al Patriarhiei Române, a subliniat faptul că noua catedrală va fi cel mai mare obiectiv ce se realizează în zona centrală a oraşului, lângă clădirea Parlamentului, lucru pentru care se impune o tratare cu deosebită grijă a execuţiei lucrărilor. „Trebuie să remarc însă că, din studiile întreprinse pentru cunoaşterea terenului de fundare, toate cele patru foraje executate până la adâncimea de 40 m au scos în evidenţă existenţa unui teren bun de fundare, caracterizat de argilă tare sau nisip argilos îndesat etc., ceea ce ne va asigura obţinerea unor lucrări de bună calitate. Prin dezbaterea temei şi a sugestiilor ce se vor face, considerăm că vom primi un sprijin de un real folos în realizarea acestui important obiectiv pe care dorim să-l realizăm în decurs de patru ani“, a explicat domnul Iordăchescu. Tema necesară proiectării Catedralei Mântuirii Neamului a fost prezentată de domnul arhitect Nicolae Vlădescu, consilier patriarhal, care a remarcat referinţele importante cu privire la amplasamentul, mesajul teologic, componentele funcţionale principale şi auxiliare ale construcţiei viitoarei catedrale. S-a referit, de asemenea, şi la principiile compoziţionale şi a subliniat faptul că „compoziţia globală a ansamblului trebuie să fie expresia simbolului cultic al capitalei unei ţări din Uniunea Europeană. România este singura capitală din Uniunea Europeană, care nu are o catedrală reprezentativă. Trebuie, în acest sens, găsită acea conformare a ansamblului care să aducă nota de originalitate, de specificitate cultică şi culturală, devenind un edificiu cu expresie de unicitate în comunitatea Ortodoxiei Europei orientale. Prin modul de rezolvare a ansamblului trebuie să fie adusă nota specifică a Ortodoxiei româ-neşti în plan cultural“, a spus arhitectul Vlădescu. La finalul lucrărilor au avut loc discuţii şi propuneri din partea participanţilor la acest simpozion, cu privire la proiectul viitoarei catedrale.