Sesiune comemorativă la Academia Română

Academia Română, prin Secţia de ştiinţe istorice şi arheologie şi Secţia de arte, arhitectură şi audiovizual, a organizat ieri, 26 iunie, sesiunea de comunicări „300 de ani de la moartea lui Constantin Brâncoveanu“. La evenimentul desfăşurat în Aula Academiei Române au participat academicieni, preoţi şi personalităţi ale vieţii culturale bucureştene. Prin acest eveniment, a arătat acad. Dinu Giurescu, vicepreşedinte al Academiei Române, se readuce în lumină contribuţia Sfântului Constantin Brâncoveanu la ctitorirea culturii şi civilizaţiei româneşti, pentru că de cel puţin 15 ani acest fapt incontestabil nu este prezent în manualele şcolare. „Pe cât încercăm noi, forurile laice, în primul rând Academia Română, şi cele bisericeşti, pe atâta curricula manualelor şcolare întoarce spatele istoriei României. (…) Este o politică deliberată de a elibera din conştiinţa tinerilor orice este românesc“, a spus academicianul Giurescu.

Acad. Dan Berindei, preşedintele de onoare al Secţiei de ştiinţe istorice şi arheologie al Academiei Române, a precizat în comunicarea „Vizionarul, înţeleptul şi realistul Brâncoveanu“ că Sfântul Constantin Brâncoveanu nu a rămas în conştiinţa urmaşilor prin fapte mari de vitejie, ci prin păstrarea păcii în vremuri extrem de tulburi, pace care corespundea „structurii sale sufleteşti“. Acad. Răzvan Theodorescu, preşedinte al Secţiei de arte, arhitectură şi audiovizual, a subliniat, prin comunicarea „Un veac valah de martiri şi trădări“, că toate trădările, scăderile morale, oportunismele şi tranzacţiile politice au salvat neamul şi statalitatea românilor şi în acest fel trebuie a fi înţelese astăzi.

Acad. Marius Porumb, directorul Institutului de Arheologie şi Istoria Artei din Cluj-Napoca, a arătat că arta brâncovenească în Transilvania este un simbol al credinţei şi al neamului românesc şi că ea a fost receptată nu numai ca un semn al susţinerii ortodoxiei transilvănene, ci mai ales ca autentică manifestare a unui stil naţional.

Prof. univ. dr. Vasile Vasile, de la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, a accentuat că procesul de românire a cântărilor de strană, de la Filothei sin Agăi Jipei la Anton Pann, este un subiect prea puţin cunoscut şi cercetat. Apoi, profesorul a evidenţiat prin manuscrise de la mănăstiri din ţară şi din Muntele Athos şi prin interpretarea unor cântări liturgice că formarea limbii literare româneşti se datorează în foarte mare măsură cântării de strană. (Ioan Buşagă)