Sfânta Mănăstire Arnota şi-a sărbătorit ocrotitorii

Mănăstirea vâlceană Arnota şi-a prăznuit ocrotitorii. Sărbătoarea a început cu slujba Privegherii, Utreniei şi Miezonopticii, săvârşite în seara zilei de 7 noiembrie de către Preasfinţitul Emilian Lovişteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, şi a continuat a doua zi cu Sfânta Liturghie, săvârşită de Înalt Preasfinţitul Gherasim, Arhiepiscopul Râmnicului.

La sfârşitul slujbei, IPS Gherasim a rostit un cuvânt de învăţătură referitor la praznicul Sfinţilor Arhangheli şi i-a binecuvântat pe toţi credincioşii, mulţumindu-le totodată pentru prezenţa într-un număr mare la Sfânta Biserică. Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de grupul coral "Strana Mănăstirii Cozia", condus de prof. dr. Iustin Androne. La eveniment a mai participat părintele arhim. Vartolomeu Androni, exarhul mănăstirilor din Eparhia Râmnicului şi stareţul Mănăstirii Cozia, părintele profesor Ştefan Resceanu, preoţi, stareţi şi numeroşi credincioşi pelerini din ţară şi din împrejurimi. Mănăstirea Arnota a fost ctitorită de domnitorul Matei Basarab, între 1633 şi 1634, pe temelia unei biserici mai vechi. Este situată la 37 de kilometri de Rm. Vâlcea, în apropierea Mănăstirii Bistriţa. Conform unei legende, Matei Basarab a zidit aici cinstitul aşezământ deoarece, înainte de a fi domn, găsise scăpare în aceste locuri, ascunzându-se în nişte stufărişuri ca să scape de turci. Cercetările din anul 1974, efectuate sub egida Direcţiei Monumentelor Istorice, au permis să se constate că la temelia actualei biserici se găsesc urmele altor biserici încă nedatate, care au existat aici. În anul 1934 s-au zidit mai multe chilii, unele dintre ele fiind amenajate astăzi ca muzeu în care sunt expuse odoarele mănăstirii. În pronaosul bisericii se află două morminte: mormântul lui Matei Basarab, trecut la cele veşnice la 9 aprilie 1654, şi mormântul lui Danciu vel-vornic, tatăl lui Matei Basarab, fost oştean al lui Mihai Viteazul, căzut în timpul luptelor din Transilvania (înmormântat în anul 1604 la Alba-Iulia, rămăşitele lui pământeşti fiind aduse la Arnota, în 1648). (arhid. Ioan Liviu Găman)