Sfântul Andrei, Apostolul lui Hristos şi Ocrotitorul României

În România ziua de cinstire a Sfântului Apostol Andrei, 30 noiembrie, este sărbătoare naţională bisericească pentru că îl cinstim pe Ocrotitorul ţării noastre, cel prin care am primit lumina Evangheliei. Poporul nostru este creştin datorită Sfântului Apostol Andrei care a sădit în urmă cu 2.000 de ani sămânţa credinţei în Hristos pe teritoriul locuit de strămoşii noştri. El este părintele creştinismului românesc, cel care a pus bazele apostolice ale credinţei noastre în Hristos Domnul şi Mântuitorul nostru.

Este extrem de important ca români să ştim cine a fost Sfântul Andrei, mai ales că el este apostolul evanghelizator al neamului nostru. Pentru a descoperi date biografice legate de Sfântul Andrei trebuie să căutăm în Noul Testament, în Tradiţia Bisericii şi în istoria eclesiastică.

Din Noul Testament ştim că era fratele lui Petru şi originar din Betsaida Galileei, nordul Ţării Sfinte, pe malul lacului Ghenizaret. Tatăl său era pescar şi se numea Iona. Atunci când Domnul nostru Iisus Hristos a venit la Iordan pentru a fi arătat lumii de Sfântul Proroc Ioan Botezătorul prin Epifania care a avut loc la botezul Lui, Sfântul Andrei era ucenic al Înaintemergătorului. A doua zi după Botezul Domnului, alături de Sfântul Ioan Teologul, urmează lui Hristos fiind cel dintâi ucenic al Mântuitorului chemat de El la apostolat.

Urmează lui Hristos după ce ascultă cuvântul Sfântului Ioan Botezătorul când Îl vede pe Iisus: „Iată Mielul lui Dumnezeu!” (Ioan 1, 36) El înţelege că Iisus este Mesia aşteptat de veacuri de iudei şi-l vesteşte pe fratele său Simon-Petru: „am găsit pe Mesia” (Ioan 1, 41). Astfel arată că are conştiinţa clară a mesianităţii Domnului Iisus Hristos.

Alături de fratele său Simon-Petru şi de fiii lui Zevedeu, Iacov şi Ioan, merge după Hristos răspunzând chemării Lui după pescuirea minunată de la Marea Galileei pentru a deveni „pescari de oameni” (Matei 4, 18-22). În timpul activităţii mesianice a Domnului nostru Iisus Hristos este menţionat de Sfintele Evanghelii de două ori: la minunea înmulţirii pâinilor (Ioan 6, 8-9 ) şi după intrarea triumfală a Domnului în Ierusalim, când „nişte elini din cei ce se suiseră să se închine la sărbătoare” (de Paştele iudaic, când veneau la Ierusalim evrei din toată lumea, inclusiv din spaţiul elenistic) vin la Filip şi-l roagă să-i ajute să-L vadă pe Iisus, acesta vine la Andrei şi împreună merg la Mântuitorul să-I spună cererea iudeilor elinizaţi (Ioan 12, 20-22). Din acest episod biblic reiese importanţa Sfântului Andrei între cei 12 Apostoli ai Domnului nostru Iisus Hristos.

Sfântul Apostol Andrei este prezent la Cina cea de Taină, apoi merge cu Hristos în grădina Ghetsimani, de unde fuge atunci când Mântuitorul este arestat prin trădarea lui Iuda. Stă ascuns alături de apostoli şi este martor al arătărilor Domnului după Înviere când vine la ei prin uşile încuiate. Este prezent la Înălţarea Domnului la cer şi la Pogorârea Duhului Sfânt la Cincizecime, când primeşte harul Duhului Sfânt. Predică Evanghelia alături de ceilalţi apostoli la Ierusalim şi în Ţara Sfântă. După împărţirea zonelor de vestire a Evangheliei prin tragere la sorţi între Sfinţii Apostoli, el merge să propovăduiască Cuvântul Lui Dumnezeu în Asia Mică - Bitinia, Bizanţ, Sciţia Minor, nordul Mării Negre, Sciţia Mare, Tracia, Macedonia, Thessalia, Peloponez, ajungând până în Patra, unde va suferi moarte martirică pentru Hristos.

Atunci când auzim de Sciţia Minor ştim că această zonă din Imperiul roman de acum 2.000 de ani corespunde teritoriului românesc de astăzi numit Dobrogea. Deci una din zonele misionare ale Sfântului Apostol Andrei corespunde teritoriului locuit din Antichitate de strămoşii noştri.

„Tradiția privitoare la această predică apostolică în Sciția este întâlnită în lucrarea Despre apostoli a lui Hipolit Romanul, mort în cursul persecuției împăratului Decius (249-251), iar în secolul IV apare în Istoria bisericească a Episcopului Eusebiu de Cezareea Palestinei, care a preluat-o după o lucrare a marelui teolog Origen din Alexandria (+254). În sprijinul evanghelizării acestui teritoriu de Sfântul Andrei se pot invoca și câteva mărturii indirecte. Există, de pildă, câteva colinde și creații folclorice dobrogene și din stânga Prutului care amintesc de trecerea apostolului prin aceste locuri. Câteva toponimice confirmă același lucru: „Pârâiașul Sfântului Andrei, Apa Sfântului sau Peștera Sfântului Andrei (aceasta se vede și azi în hotarul comunei Ion Corvin, în apropierea graniței româno-bulgare). Din Epistola Sfântului Apostol Pavel către Coloseni reiese că și sciții au putut auzi cuvântul lui Dumnezeu (3, 11). Fără îndoială că Sfântul Apostol Andrei nu s-a limitat numai la predicarea Evangheliei și la botezul celor pe care i-a adus la Hristos dintre geto-dacii și grecii din coloniile întemeiate pe țărmul Mării Negre (Pontul Euxin), încă din secolele 7-6 î. Hr. El va fi hirotonit pe unii din cei veniți la Hristos ca episcopi și preoți, așa cum a făcut și Sfântul Apostol Pavel în călătoriile sale” (Începuturile vieții creștine pe teritoriul țării noastre, patriarhia.ro).

Misiunea Sfântului Apostol Andrei la noi este extrem de important pentru creştinii românii, deoarece arată vechimea şi continuitatea credinţei în Hristos în ţara noastră şi mai ales originea apostolică a ceştinismului românesc.

Sfântul Apostol Andrei şi-a încheiat activitatea misionară la Patra din Peloponez, în sudul Greciei continentale, unde a predicat Evanghelia şi a săvârşit mai multe minuni. Dintre acestea, cele care i-au adus arestarea sunt: „vindecarea Maximillei, soţia prefectului roman Egeátis, precum şi a slujitorului credincios al fratelui lui Egeátis, Stratocle”. Acestea i-au determinat pe cei vindecaţi să devină creştini. Prefectul, aflând de aceste minuni şi de convertirea celor din casa sa la creştinism, a ordonat arestarea Sfântului Andrei şi apoi l-a condamnat la moarte prin răstignire.

„În închisoare, Sfântul Andrei l-a hirotonit pe cel dintâi episcop al Patrei, Stratocle. Locuitorii Patrei s-au răsculat şi au cerut eliberarea Sfântului Andrei, dar acesta le-a explicat că pentru el moartea este o bucurie, pentru că astfel se va afla mai aproape de Dumnezeu. Chiar şi Egeátis, temându-se, a suspendat condamnarea, dar Apostolul a refuzat. În anul 62, la vârstă de 80 de ani, în locul în care se găseşte astăzi Sfânta Biserică ce-i poartă numele, Apostolul Andrei a fost răstignit, după cum mărturiseşte tradiţia, cu capul în jos. Ultimele sale sfaturi către creştini au fost de a rămâne tari în credinţă; i-a iertat pe cei ce-l răstigneau, i-a binecuvântat pe toţi şi şi-a dat sfântul său suflet în mâinile lui Dumnezeu. Locuitorii Patrei l-au înmormântat în locul martiriului, acolo unde mai târziu s-a ridicat o biserică deasupra mormântului Sfântului” (Sinaxar, Sfântul Apostol Andrei, Cel Întâi Chemat, pemptousia.ro).

În fiecare an la 30 noiembrie lumea ortodoxă cinsteşte martiriul şi opera apostolică a Sfântului Andrei, rugând pe Bunul Dumnezeu ca pentru rugăciunile lui să ne dăruiască „sănătate şi viaţă ferită de toată răutatea”, iar pentru pomenirea lui de mâine să ne întărească „cu darul Său, ca din adâncul inimilor noastre, cu bucurie să lăudăm prăznuirea lui şi să slăvim preasfânt numele Domnului, în veci”.