„Sfântul Andrei Criteanul cheamă Biserica întreagă să mediteze asupra harului lui Dumnezeu“

Luni, 2 martie 2009, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a oficiat slujba Canonului cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul în Catedrala patriarhală din Bucureşti, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi. La finalul Pavecerniţei mari, la care au participat şi câteva sute de credincioşi, Patriarhul românilor a explicat înţelesurile duhovniceşti ale Canonului de pocăinţă al Sfântului Andrei Criteanul, care se citeşte în primele patru zile din Postul Mare şi integral în săptămâna a cincea a acestui post.

Preafericirea Sa a evidenţiat faptul că această practică are o mulţime de semnificaţii duhovniceşti şi ne aduce o mulţime de foloase pentru pregătirea noastră spirituală, în această perioadă a Postului Sfintelor Paşti, înţeles ca un urcuş spre Înviere, un urcuş interior, duhovnicesc pentru întâlnirea cu Hristos cel răstignit şi înviat. Postul pocăinţei Părintele Patriarh a subliniat, de asemenea, că Postul Mare ne pregăteşte să înţelegem sensul profund al mântuirii. „Postul acesta al Sfintelor Paşti este un post de pocăinţă pentru toată lumea. Şi pentru cei care au păcătuit mult, şi pentru cei care au păcătuit mai puţin, şi pentru cei simpli, şi pentru cei învăţaţi, şi pentru credincioşii mireni, şi pentru preoţi, şi pentru arhierei. Postul Sfintelor Paşti este pocăinţă pentru toată Biserica. Este pocăinţa naturii umane căzute. Firea noastră cea stricată de păcat a fost luată pe umerii lui Dumnezeu Fiul, prin Întrupare, prin înomenire. A fost curăţită trecând prin ispite şi suferinţe, prin moarte, prin Înviere şi a fost adusă ca ofrandă sfinţită lui Dumnezeu Tatăl. Postul acesta al Sfintelor Paşti este un post al ridicării noastre din păcat, prin pocăinţă. Pentru că este un post al pocăinţei, în primele patru zile ale săptămânii dintâi, din postul acesta al Sfintelor Paşti, citim împreună Canonul de pocăinţă al Sfântului Andrei Criteanul“. „Rugăciunea este respiraţia Bisericii în Duhul Sfânt“ În continuare, Întâistătătorul Bisericii noatre a evidenţiat faptul că Biserica nu poate trăi fără rugăciune, chiar dacă nu posteşte tot timpul. „Postul însoţeşte rugăciunea, nu rugăciunea însoţeşte postul. Rugăciunea este permanentă, pentru că este respiraţia Bisericii în Duhul Sfânt. Este recunoaşterea că însăşi existenţa noastră vine din mila lui Dumnezeu, că noi existăm datorită iubirii milostive a lui Dumnezeu, care a creat cerul şi pământul, care ne-a adus din nefiinţă la fiinţă şi care, căzând noi, ne-a ridicat şi ne-a dăruit împărăţia ce va să fie, adică mântuirea şi viaţa veşnică, în slava, bucuria şi fericirea Preasfintei Treimi. Când noi ne rugăm şi spunem «Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă», înţelegem că respirăm harul lui Dumnezeu, mila lui Dumnezeu. Mila lui Dumnezeu este iubirea Lui milostivă şi smerită, întoarsă spre noi, ca să ne ridice spre El“. „Tuturor oamenilor li se dăruieşte şansa de a se ridica“ În continuare, Părintele Patriarh Daniel a relevat faptul că neascultarea, neînfrânarea şi nepocăinţa au făcut ca firea umană să cadă, să se îmbolnăvească şi să moară şi a explicat şi înţelesul profund al rugăciunii ritmate „Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă“. „Acum noi, prin ascultare de Dumnezeu, prin înfrânarea postului şi prin pocăinţă, ridicăm firea cea căzută prin păcat. Această ridicare nu o putem face singuri, ci cu ajutorul lui Dumnezeu şi de aceea insistăm, stăruim, spunând în mod ritmat, constant, insistent şi persistent, «Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă». Numai cu mila Ta mă pot vindeca eu, numai cu harul Tău mă pot ridica eu şi numai cu harul Tău cel milostiv mă pot mântui eu cel căzut, cel rătăcit, cel bolnav şi cel mort din cauza păcatului“, a mai spus PF Daniel. Această rugăciune de pocăinţă este ajutată de meditaţia pe care ne-o propune Sfântul Andrei Criteanul, pornind de la Sfânta Scriptură, care ne arată două feluri de oameni, cei drepţi şi cei nedrepţi. „Sfântul Andrei Criteanul cheamă Biserica întreagă să mediteze asupra harului lui Dumnezeu, care ajută pe cei drepţi să se menţină drepţi şi ajută pe păcătoşi să se ridice, dar care osândeşte indirect pe cei care nu-l folosesc pentru ridicare, pe cei nepăsători, pe cei leneşi, pe cei trândavi în cele duhovniceşti. Tuturor oamenilor li se dăruieşte şansa de a se ridica, de a se îndrepta, dacă doresc şi dacă voiesc aceasta“, a explicat PF Daniel. „Cine posteşte şi nu se roagă se autoînfometează“ Rugăciunea Canonului Sfântului Andrei Criteanul este un îndemn la pocăinţă, a arătat Patriarhul, este pocăinţa propusă Bisericii întregi, subliniind că postul şi pocăinţa sunt o binefacere pentru întreaga Biserică, pentru că noi vom fi judecaţi nu numai pentru răul pe care l-am făcut, ci şi pentru binele pe care am fi putut să-l facem şi nu l-am făcut. „Acest canon de pocăinţă ne arată că Hristos Domnul a venit în lume cu Evanghelia mântuirii ca să ne aducă vindecare. În acest canon sunt invocaţi sfinţii, dar mai ales Maica Domnului. Sunt invocaţi sfinţii care ne arată pilda vieţuirii lor sfinte, dar şi pocătoşii care s-au pocăit, ca să ne arate dorul lor de îndreptare şi de ridicare“, a precizat Patriarhul românilor. La finalul cuvântului său, Părintele Patriarh a evidenţiat că „în această perioadă în care noi reducem hrana materială trebuie să intensificăm hrana spirituală şi în primul rând hrana spirituală este rugăciunea. Numai dacă ne rugăm, postul are un folos şi un înţeles. Cine posteşte şi nu se roagă se autoînfometează. Noi nu postim doar ca să postim, ci postim ca să susţinem cu postul rugăciunea noastră, să transformăm foamea materială în foame după Dumnezeu“.