Sfântul Antim Ivireanul, cinstit la ctitoria sa din Bucureşti

Mănăstirea „Tuturor Sfinţilor” din Bucureşti, întemeiată de Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul, şi-a sărbătorit duminică, 27 septembrie, ctitorul şi ocrotitorul spiritual. Cu acest prilej, Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, a săvârşit Sfânta Liturghie, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, vieţuitori ai aşezământului monahal, iar la final a rostit un cuvânt de învăţătură în care a subliniat importanţa activităţii acestui sfânt ierarh pentru Biserica Ortodoxă din România şi pentru poporul român.

Credincioşii bucureşteni au participat duminică la sărbătorirea unuia dintre cei mai importanţi Mitropoliţi ai Ţării Româneşti, Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul, la ctitoria sa din centrul Capitalei. Obştea monahală a Mănăstirii „Tuturor Sfinţilor”-Antim l-a avut în mijlocul său pe Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, care a marcat în mod deosebit celebrarea hramului vetrei monahale prin săvârşirea Sfintei Liturghii, în cadrul căreia au fost pomeniţi ctitorii, slujitorii, vieţuitorii, închinătorii şi binefăcătorii aşezământului ctitorit de Sfântul Antim Ivireanul. 

La sfârşitul Sfintei Liturghii, Preasfinţia Sa a rostit un cuvânt de învăţătură în care a reliefat activitatea Sfântului Ierarh Antim Ivireanul ca Episcop de Râmnic şi Mitropolit al Ţării Româneşti, subliniind aportul său la introducerea unei limbi române elevate în cultul Bisericii noastre: „Sfântul Antim Ivireanul rămâne cel mai mare Mitropolit al Ţării Româneşti, deoarece a strălucit în toate domeniile vieţii bisericeşti, sociale, culturale şi artistice. El a învăţat meşteşugul tipografiei în timpul scurtei şederi ca ieromonah la Mănăstirea Cetăţuia din Iaşi, înfiinţând tipografii la Mănăstirea Snagov, apoi la Râmnic, unde a fost episcop în perioada 1705-1708. În acest fel, Sfântul Antim Ivireanul a sprijinit neamul românesc pentru a-şi redobândi limba română ca limbă a cancelariei domneşti şi mai ales ca limbă definitiv introdusă în cult”. 

Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul a amintit că „la venirea sa în Ţara Românească, limba culturii era cea grecească. La Mănăstirea «Sfântul Sava» din Bucureşti exista celebra Academie domnească, în care se preda în limba greacă aristocrată, «katharevousa». Aceasta era şi limba Bisericii. Într-o astfel de perioadă, în care greaca era socotită cea mai nobilă limbă, Sfântul Antim Ivireanul a tipărit 25 de cărţi în limba română, cele mai importante fiind Liturghierul şi Molitfelnicul, lucrări de căpătâi pentru fiecare preot. ­Cele mai multe dintre rugăciunile din cadrul Sfintei Liturghii s-au păstrat din timpul Sfântului Antim, cu foarte mici modificări. De asemenea, a publicat mai multe ediţii ale Acatistului şi Paraclisului Maicii Domnului. Acestea au contribuit enorm la răspândirea şi împământenirea în Biserică a unei limbi româneşti cu acurateţea ei de astăzi. De aceea lui îi datorăm introducerea definitivă a limbii române în cultul Bisericii noastre, o limbă română elevată, asemenea celei a Bibliei lui Şerban Cantacuzino, tipărită la 1688”.

Ierarhul a vorbit şi despre meritul Sfântului Antim Ivireanul de luptător pentru drepturile poporu­lui: „Sfântul Antim Ivireanul a luptat şi pentru drepturile sociale ale oamenilor. În cea mai importantă lucrare a sa, cartea de predici intitulată «Didahiile», este evidenţiat spiritul său de reformator social. Nu are nici un fel de complex în faţa domnitorilor sau a ­boierilor ţării. El înfierează în ­cuvinte de foc formalismul unor creştini, mai ales dintre cei foarte bogaţi, care pe de o parte arătau evlavie, dar pe de altă parte îi ­exploatau pe ţărani, prin diferite taxe şi impozite excesive, impuse din dorinţa de îmbogăţire. Ea a fost adresată domnitorului Ştefan Cantacuzino deoarece dorea ca ­ţara să fie condusă de domni credincioşi, care să guverneze potrivit învăţăturilor Evangheliei Domnului nostru Iisus Hristos”.

În încheiere, Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul a amintit şi de talentul artistic şi lucrările de mare valoare pe care le-a lăsat Bisericii: „Sfântul Antim Ivireanul a fost şi un mare artist. Biserica acestei mănăstiri a fost construită sub supravegherea directă a Sfântului Ierarh Martir, între anii 1713 şi 1715, dovedind calitățile artistice şi inginerești ale ctitorului său. De asemenea, uşile bisericii sunt originale, de acum trei secole, sculp­tate fiind de Sfântul Antim. Una dintre lucrările originale ale sfântului, «Chipurile Vechiului şi Noului Testament», este decorată cu peste 500 de miniaturi făcute de autor, prezentând personalităţi ale Vechiului şi Noului Testament. Se păstrează autoportretul său, în ­care are o atitudine de profet, el înfierând cu mult curaj păcatele societăţii din timpul său, pe care o dorea una cu adevărat creştină. În muzeul mănăstirii se păstrează o imagine a unui epitaf brodat cu o deosebită măiestrie de către Sfântul Mitropolit Antim Ivireanul, arătând modul desăvârşit în care a stăpânit meşteşugul broderiei în mătase cu fir de aur şi argint”.

Părintele protosinghel Vicenţiu Oboroceanu, stareţul aşezământului monahal, a mulţumit la ­final Preasfinţiei Sale pentru slujire şi pentru cuvântul de învăţătură şi i-a dăruit o icoană a Sfinţilor şi Drepţilor dumnezeieşti Părinţi Ioachim şi Ana, purtând pe Maica Domnului ca pruncă. Credincioşii prezenţi au primit din partea mănăstirii pachete cu alimente.