Sfântul Ioan Iacob din pustiul Hozevei

S-a născut la 13 iulie 1913, în Crăinicenii Botoşanilor, într-o familie cu dragoste de Dumnezeu. La şase luni de la naştere, Ilie Iacob a rămas fără mamă, iar trei ani mai târziu şi-a pierdut tatăl în Războiul de Reîntregire.

A fost crescut de bunica după tată cu rugăciunea în suflet şi după rânduiala creştină. În 1932 a absolvit Liceul Cozmeni-Cernăuţi, după care a intrat în Mănăstirea Neamţ. La 8 aprilie 1936 a fost tuns în monahism cu numele de Ioan, dar, după un an, a mers în pelerinaj la Mormântul Domnului de la Ierusalim. A rămas în comunitatea rugătorilor de la Sf. Sava, iar zece ani mai târziu a fost hirotonit preot în Biserica Sf. Mormânt şi numit egumen al Schitului românesc "Sf. Ioan Botezătorul" de la Iordan. După cinci ani de ascultare la aşezământul românesc, părintele Ioan s-a sihăstrit în pustiul Hozevei. La 5 august 1960 s-a mutat în ceata drepţilor. În 1980 a fost aflat întreg, moaştele fiindu-i aşezate în Mănăstirea "Sf. Gheorghe Hozeva". Este poate unul dintre cei mai respectaţi sfinţi români în Orientul creştin.