Sfântul Mucenic Sava, serbat cu fast la Buzău

Astăzi, de ziua Sfântului Mucenic Sava, oraşul Buzău prăznuieşte cu mare fast ziua ocrotitorului. Încă de marţi, 9 aprilie, a început sărbătoarea oraşului, reunită sub genericul Zilele Buzăului. În municipiu, se află în stadiul final al construcţiei o biserică şi o fundaţie care au hramul „Sfântul Sava“. Cel care s-a străduit să facă din aceste două aşezăminte două locuri în care tinerii vin cu toată inima este părintele Mihail Milea.

 

 

 

De patru zile, în municipiul Buzău sunt în derulare activităţile culturale „Zilele Buzăului“, manifestări dedicate Sfântului Mucenic Sava, martirizat în apele râului Musaios (Buzău) la 12 aprilie 372. Deschiderea celei de a patra ediţii a manifestării a reunit 18 artişti plastici buzoieni din filiala locală a Asociaţiei Artiştilor Plastici care au vernisat o expoziţie. A urmat lansarea cărţilor: „O istorie a Buzăului în date“, de Valeriu Nicolescu, „Pro Basarabia şi Bucovina“, de Dan Camer, şi „Vulturul Ilie“, de Bucur Chiriac.

 

 

Sărbătoarea Buzăului a însemnat desemnarea a opt cetăţeni de onoare ai oraşului, printre care poeţii Ion Gheorghe şi Marin Ifrim. Scriitorul Bucur Chiriac a donat oraşului Buzău pinacoteca sa şi a primit distincţia Omul anului 2007. Zilele Buzăului mai cuprind simpozioane pe teme istorice şi spectacole folclorice şi muzică uşoară, dar şi lansarea cărţii „Sansala, un preot înţelept“ a preotului Mihail Milea, parohul bisericii care poartă hramul „Sfântul Sava“. Astăzi, va avea loc, pe lângă Liturghia de la biserica impunătoare ca o catedrală, o procesiune religioasă prin oraşul ocrotit de Sfântul Sava.

 

 

 

 

„Forţa fundaţiei noastre este voluntariatul“

 

 

 

 

Părintele Mihail Milea este şi profesor la Seminarul Teologic Liceal Ortodox „Episcopul Chesarie“. În timpul studiilor teologice, a fost fascinat nu doar de operele teologice ale Sfinţilor Părinţi, ci mai ales de latura lor filantropică. Aşa se face că a pus la Buzău bazele Fundaţiei „Sfântul Sava“. Inspirat de modelul aşezămintelor filantropice ale Sfântului Vasile, numite ulterior „Vasiliada“, părintele Milea şi-a numit proiectele „Savaliada“. La impunătoarea Biserică „Sfântul Sava“ se continuă ceea ce la începutul anilor â90 se desfăşura la Bisericuţa Copiilor. Activităţile de la fundaţie acoperă cele mai diverse domenii: şcoală de meserii pentru tinerii cu probleme financiare, cantină pentru nevoiaşi, azile de bătrâni, tabere gratuite pentru copiii săraci, loc de dezbateri teologice, culturale şi ştiinţifice. Prin fundaţia amintită s-a organizat la Buzău Şcoala de Arte şi Meserii „Sfântul Sava“, recunoscută de Ministerul Învăţământului, în care copii orfani sau cu probleme financiare mari învaţă şi, cu diploma obţinută, se pot integra în societate. Băieţii învaţă acolo tâmplăria, iar fetele croitoria, beneficiind de ateliere cu toate cele necesare. „Forţa fundaţiei noastre este voluntariatul. Aceşti profesori voluntari sunt în mare parte proaspăt pensionari, însă au dorinţa de a face ceva pentru semeni şi pentru suflet. Ei îşi fac treaba poate cu mai multă dăruire decât atunci când se uitau la ceas şi veneau la serviciu dintr-o rutină. Ei se gândesc să facă o bucurie celor din jur“, ne-a spus părintele Milea.

 

 

 

 

Tabere pentru copiii sărmani

 

 

 

 

Părintele Milea a dezvoltat ca proiect al fundaţiei un campus în localitatea Bisoca, din judeţul Buzău, aflat între Mănăstirea Poiana Mărului şi Mănăstirea Găvanul. Campusul găzduieşte copiii nevoiaşi pe perioada vacanţelor. În tabăra de vară de la Bisoca ajung copii defavorizaţi din toată ţara, dar şi din alte ţări, precum Basarabia, fosta Iugoslavie, Albania.

 

 

Anul trecut s-au recreat în tabără 1.400 de tineri. Fundaţia a mai creat o tabără pentru copii la Maliuc, în Delta Dunării, unde pot merge 40 de copii într-o serie.

 

 

 

 

Mucenicul care a sfinţit apa Buzăului în 372

 

 

 

 

Martirologiul Sfântului Mucenic Sava de la Buzău, numit şi Sava Gotul, menţionează că era un om drept în credinţă, blând, smerit, cucernic, gata spre ascultare, liniştit şi „negrabnic la cuvânt“. Cei ce l-au cunoscut au spus despre el că încă din copilărie s-a arătat râvnitor în credinţa creştină.

 

 

Sfântul s-a născut în jurul anului 334 într-un sat de munte, pe valea râului Buzău. Îndrumătorul său duhovnicesc a fost preotul Sansalas, care locuia în acelaşi sat cu tânărul Sava. Prin anii 369-372, regele got Atanaric dezlănţuie o cumplită prigoană asupra creştinilor. În a cincea noapte a Sfintelor Paşti din anul 372, preotul Sansalas şi tânărul Sava au fost prinşi de Atharid, fiul unui „regişor got“, şi târâţi prin văi ale căror păduri fuseseră arse de curând, prin cioturi ascuţite. Au fost biciuiţi aspru, pentru că nu au vrut să jertfească idolilor pe care goţii îi venerau pe pământul cucerit aici, în spaţiul subcarpatic, unde trăiau creştini. Făcându-se ziuă, prigonitorii au văzut însă că pe trupul Sfântului Sava nu se afla nici un semn de vătămare, de aceea s-au înfuriat şi mai tare l-au răstignit pe două osii şi l-au trântit la pământ, lăsându-l să se chinuiască aproape toată ziua şi noaptea ce au urmat. Spre dimineaţă, o femeie ce trecea pe acolo l-a dezlegat, dar el a continuat să rămână în locul acela, netemându-se de ceea ce avea să urmeze. Când Atharid a aflat, a poruncit ca sfântul să fie legat cu mâinile de o grindă, după care a adus la el mâncăruri jertfite idolilor, din care l-au obligat să mănânce. Însă Sfântul Sava a spus că acele mâncăruri sunt spurcate, ca şi cel ce le-a trimis, şi a mărturisit pe Hristos ca fiind singurul Stăpân. Auzind acestea, unul dintre slujitori a aruncat în pieptul Sfântului un drug de fier ascuţit, dar sfântul a rămas nevătămat, prin credinţa şi darul lui Dumnezeu. Atunci, Atharid a poruncit ca preotul Sansalas să rămână legat, iar Sfântul Sava să fie aruncat în râul Mousaios (Buzău). Când au ajuns însă pe malul râului, slujitorii înfricoşaţi de minunile care le văzuseră, voiau să-l lase pe sfânt să fugă, dar acesta s-a împotrivit, rugându-i să împlinească porunca până la capăt. Atunci, slujitorii i-au pus peste gât un lemn şi aşa l-au aruncat în apă. Aşa

 

 

s-a săvârşit Sfântul Sava din această viaţă, la vârsta de 38 de ani. După ce l-au înecat, ucigaşii i-au scos afară din apă trupul, pe care însă l-au lăsat neîngropat, şi au plecat. Trupul său a fost luat de către creştini şi îngropat cu cinstea cuvenită, într-un loc tainic, ştiut numai de ei.

 

 

La cererea Sfântului Vasile cel Mare, guvernatorul provinciei Sciţia, Iulius Soarnus, a trimis bărbaţi vrednici de încredere pentru a ridica moaştele Sfântului Sava şi a le duce în Capadocia. Într-o epistolă din anul 374, Sfântul Vasile cel Mare confirmă primirea nepreţiosului dar, mulţumind totodată pentru ajutorul acordat. Aceste sfinte moaşte au fost însoţite şi de o scrisoare a episcopului Tomisului de la acea dată, Bretanion, în care este descris martiriul Sfântului Sava.