Sfântul Nicolae, sărbătorit la Râmnic

Un articol de: Arhidiacon Ioan Liviu Găman - 07 Decembrie 2011

Catedrala arhiepiscopală din Râmnicu Vâlcea a devenit marţi, 6 decembrie, neîncăpătoare cu ocazia prăznuirii Sfântului Ierarh Nicolae, ocrotitorul lăcaşului de cult. Cu acest prilej, a fost oficiată Sfânta Liturghie de Înalt Preasfinţitul Gherasim, Arhiepiscopul Râmnicului, şi de Preasfinţitul Emilian Lovişteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului.

Sărbătoarea a început cu slujba de Priveghere în seara zilei de 5 decembrie şi a continuat marţi, 6 decembrie, cu Utrenia şi Sfânta Liturghie. Pentru această sărbătoare au fost aduse, de la Mănăstirea Bistriţa Olteană, moaştele Sfântului Grigorie Decapolitul. În cuvântul de învăţătură rostit, PS Emilian Lovişteanul a elogiat viaţa şi activitatea Sfântului Ierarh Nicolae, arătând faptul că Sfântul este pentru toţi oamenii o icoană a bunătăţii lui Dumnezeu, un păstor blând şi milostiv, ce a propovăduit prin faptă şi cuvânt şi a îndemnat pe toţi oamenii să caute mântuirea sufletului. La sfârşitul slujbei, IPS Gherasim i-a binecuvântat pe toţi cei prezenţi, felicitându-i pe aceia ce poartă numele Sfântului Nicolae. Ctitorie a Sfântului Calinic de la Cernica Actuala Catedrală arhiepiscopală din Râmnic, cu hramul "Sfântul Ierarh Nicolae", a fost ridicată pe temelia unor biserici mai vechi: una zidită între anii 1576 şi 1586 de episcopul Mihail al II-lea şi dărâmată de turci în anul 1735, în timpul războiului cu austriecii, iar a doua, zidită între anii 1739 şi 1749, de episcopul Climent şi distrusă de un mare incendiu în 1847. Edificiul, în forma în care este astăzi, a fost ridicat de Sfântul Calinic de la Cernica, episcopul Râmnicului (1850-1868). Construcţia a fost începută în anul 1851 şi terminată în anul 1856 şi este opera arhitectonică a meşterilor ucenici ai Sfântului Calinic care au zidit bisericile de la sfintele mănăstiri Cernica, Pasărea şi Frăsinei. Asemănarea cu ele este foarte mare ca stil, diferenţa constând însă doar în proporţia ce a fost apreciată în raport cu locul şi nevoile de cult ale episcopiei. Cu osteneala şi purtarea de grija a IPS Părinte Gherasim, după cutremurul din 1986, sfântul lăcaş a fost consolidat, iar pictura a fost refăcută de zugravul Toma Lascoi. În anul 2001 s-a refăcut tencuiala exterioară şi pavajul din marmură, iar în 2003 a fost spălată pictura.