Sfaturi practice în Biserică: Catehizarea individuală a credincioşilor

Într-o lume în care credincioşii au nevoie de o călăuză dreaptă şi tare pe marea vieţii acesteia, actul de catehizare, adică de transmitere a mesajului oficial, corect şi drept al Bisericii în ceea ce priveşte conţinutul şi practica credinţei creştine, trebuie să se îndrepte în mod special de la om la om, faţă către faţă.

Actul catehizării face parte din activitatea învăţătorească a preotului cu care acesta este învestit prin harul Hirotoniei, după cuvintele rostite de Mântuitorul Hristos Apostolilor Săi: "Mergând, învăţaţi toate neamurile…" Matei 28,19). Catehizarea individuală ţine de procesul de pastoraţie individuală pe care preotul îl poate folosi în activitatea sa prin diverse mijloace practice, adică diferitele forme şi modalităţi ale muncii de lămurire şi îndrumare de la om la om, ce se cer înfăptuite cu răbdare şi stăruinţă, pe calea contactelor personale, a convorbirilor şi a discuţiilor purtate cu diferiţi credincioşi şi nu numai, pentru luminarea şi întărirea credinţei personale a acestora. Momentele şi ocaziile cu care acest proces poate avea loc sunt multiple. Cel mai des poate avea loc în cadrul Tainei Spovedaniei sau în cadrul unor discuţii particulare cu preotul; catehizarea individuală se adresează unei singure persoane care (de preferat) propune duhovnicului o anumită temă, adaptată nevoilor proprii, credinciosul fiind cel care manifestă necesitatea lămuririi anumitor probleme. Planul catehezei individuale nu are o formă bine delimitată, cum se întâmplă în cazul catehezei colective, credinciosul fiind cel care manifestă momentul ce trebuie abordat (tema catehezei, tratarea ei, recapitularea, fixarea, asocierea, generalizarea sau aplicarea) şi care necesită aprofundat de către preot în actul catehetic individual. De asemenea, acest tip de catehizare poate să se desfăşoare atât în Biserică (în cazul Spovedaniei sau al discuţiilor individuale), cât şi în alte medii potrivite conţinutului prezentat (în casele oamenilor, diferite instituţii etc.), impunându-se a fi adaptată fiecărei persoane în parte, respectându-se particularităţile de vârstă, gen sau funcţie.