Sfaturi practice în biserică: Ce spunem la Spovedanie

Perioada Postului Mare, prin slujbele ce îi oferă o atmosferă aparte, ne îndeamnă la reconsiderarea relaţiei noastre cu Dumnezeu, la reflecţia şi autocunoaşterea neputinţelor şi slăbiciunilor noastre care ne încearcă viaţa de zi cu zi. Cu toţii, în această perioadă, cel puţin o dată, căutăm ajutorul şi împlinirea noastră sufletească în Taina Spovedaniei, scaunul în care suntem provocaţi să ne privim în oglindă şi să ne şlefuim anumite comportamente sau trăiri neconforme. Când se pune problema dialogului nostru cu duhovnicul, apar anumite situaţii în care nu cunoaştem cum ar trebui să decurgă această Sfântă Taină.

Practica bisericească are mai multe moduri, de cele mai multe ori neeficace, pentru desfăşurarea acestui act. Astfel, unii credincioşi întocmesc liste interminabile de păcate, inspirate din aşa-zisele ghiduri de spovedanie, alţii "spovedesc" păcatele apropiaţilor lor sau detaliază cu stricteţe problemele medicale cu care se confruntă. Nicio variantă din cele amintite nu este recomandată pentru ca Spovedania să-şi atingă efectul scontat: iertarea păcatelor. În faţa duhovnicului trebuie să avem conştiinţa că "nevăzut stă Hristos primind mărturisirea noastră", aşa cum suntem atenţionaţi la molitva premergătoare acestei Sfinte Taine. Nu ne vom prezenta aşadar contabilizându-ne punctele tari şi cele slabe ale credinţei personale, succesele şi insuccesele etc., ci vom căuta, pe cât posibil, în puţine cuvinte, să prezentăm starea noastră lăuntrică şi raporturile noastre personale cu Dumnezeu. Ce anume ne îndepărtează de Dumnezeu, cum anume ne comportăm faţă de aproapele nostru, adică ce păcate ne macină conştiinţa, ce ne-a motivat să păşim spre scaunul mărturisirii. Spovedania are un rol sacramental de netăgăduit şi bagatelizarea ei, practicarea acesteia fără o motivare lăuntrică duc la desconsiderarea ei şi, prin urmare, la primirea fără folos a acesteia. Se recomandă ca spovedania să conţină acele nedumeriri, frământări şi căutări reale şi sincere ce nu pot fi rostite decât la umbra epitrahilului. Pentru probleme de zi cu zi, discuţii sau simple lămuriri se pot purta dialoguri în afara tainei Spovedaniei programate din timp şi de comun acord cu preotul duhovnic.