Sfaturi practice în biserică: Citirea particulară a Sfintei Scripturi

Din cadrul firescului vieţii creştine nu trebuie să lipsească adăparea continuă şi constantă de la izvorul Sfintei Scripturi ce reprezintă Cuvântul lui Dumnezeu revelat oamenilor. Aşa cum în Biserică, în cadrul sfintelor slujbe, citirea Sfintei Evanghelii reprezintă un moment însemnat, această Carte închipuindu-L pe Însuşi Mântuitorul care le vorbeşte oamenilor, tot astfel citirea particulară a Bibliei poate deveni o sursă de ajutor şi de înţelegere a unor rânduieli dumnezeieşti. Aproape orice creştin trebuie să aibă în biblioteca personală cel puţin un exemplar al Sfintei Scripturi, ediţia ortodoxă (tipărită cu binecuvântarea Sfântului Sinod), care nu trebuie să devină un talisman sau un lucru magic, ci aceasta trebuie cercetată şi aprofundată de câte ori avem ocazia. Şi ar trebui să ne creăm ocazii zilnice, chiar un program serios de citire a textului sfânt! Broşurile sau Bibliile de factură neoprotestantă împărţite la colţ de stradă, pentru a nu risca denaturarea şi înţelegerea greşită a adevărului scripturistic, este bine a fi evitate, deoarece anumiţi termeni sunt traduşi tendenţios şi neconform tradiţiei ortodoxe.

Se recomandă să se înceapă cu scrierile Noului Testament, fiind mai accesibile din mai multe puncte de vedere, şi ulterior, se poate trece la lectura Vechiului Testament, care devine înţeles mai greu datorită relatării unor tradiţii şi rânduieli necorespunzătoare cu gândirea omului modern. Ideal ar fi ca în fiecare zi credinciosul, pe lângă programul său de rugăciune personală, să citească pentru început un capitol din Vechiul Testament şi unul din Noul Testament, adăugând pe lângă acestea şi câte un psalm. Practicând acest îndemn, creştinul se va apropia, va înţelege şi va găsi răspunsurile şi lămuririle pe care le caută. Nu cu simţ critic, ci din dorinţa de a afla concret şi de a fi familiarizat cu textul scripturistic. Când unele lucruri i se par neclare, cititorul este îndemnat să se adreseze preoţilor, profesorilor de religie sau teologilor. Concluziile personale care nu sunt conforme cu învăţătura ortodoxă trebuie lămurite în discuţiile cu preotul, deoarece, de cele mai multe ori, contextul unui verset sau al unei situaţii este cel care oferă înţelegerea acestor cuvinte. Transformând lectura Sfintei Scripturi într-un act cât de poate de normal şi de firesc pentru un creştin, acesta va fi cu adevărat un membru activ al Bisericii, ancorat în una din principalele activităţi eclesiale: citirea şi trăirea cuvântului dumnezeiesc.