Sfaturi practice în Biserică: Parastasul, rugăciunea pentru cei adormiţi

Un articol de: Pr. Grigore Alexandru Meșteroaie - 22 Ianuarie 2011

În Biserica Ortodoxă, termenul parastas are mai multe înţelesuri. Prin acest cuvânt se înţelege atât slujba de pomenire pentru credincioşii trecuţi la cele veşnice, cât şi agapa sau masa creştinească organizată de membrii familiei celor răposaţi. Prin parastase, credincioşii împreună cu preoţii slujitori mijlocesc la Dumnezeu iertarea păcatelor celor adormiţi, rugându-se pentru odihna sufletelor lor. Parastasele devin astfel căi de binefacere spirituală, dar şi socială. La agapele amintite mai sus sunt invitaţi de regulă rudele celor adormiţi, prietenii, precum şi cunoscuţii celor trecuţi în veşnicie. Imaginea creată de aceste mese (numite în unele locuri praznice, pomeni sau pomeniri) este una a întregirii familiei respective, creându-se o plăcută atmosferă de împreună-lucrare pentru cel răposat. Însă milostenia săvârşită cu aceste prilejuri nu trebuie să se transforme în obligaţii sau forme lipsite de trăire religioasă, ci, dimpotrivă, aspectul duhovnicesc nu trebuie relativizat.

Persoanele invitate la agapa parastasului trebuie să fie unele cu-adevărat modeste din punct de vedere social, astfel încât binefacerea să-şi aducă efectul scontat. Dacă există anumite nelămuriri despre modul în care se pot organiza rânduielile legate de aceste mese, preoţii pot oferi credincioşilor alte căi prin care milostenia săvârşită cu această ocazie va ajunge la cei ce au cu-adevărat nevoie. De exemplu, preoţii pot propune respectivelor familii ca mesele să fie organizate într-una din anexele bisericilor (numite case praznicar), iar la acestea să fie chemaţi credincioşii ce ajută constant biserica la anumite lucrări de reparaţie, reconstrucţie, consolidare sau întreţinere. În acest scop se pot stabili anumite zile (de pildă înainte de hramul respectivei biserici, înaintea unui eveniment important din viaţa comunităţii sau pur şi simplu pentru a înfrumuseţa spaţiul eclesial şi construcţiile anexe) când credincioşii se pot mobiliza pentru împlinirea unei fapte bune comune, benevole. După ce respectivele activităţi au fost întreprinse, credincioşii participanţi vor fi invitaţi la agapa parastasului. În acest mod se va îmbina cu succes munca cu rugăciunea, se va stimula activitatea de voluntariat, creându-se şi solidificându-se un nucleu activ al parohiei. Pe de altă parte, preoţii pot furniza familiilor doritoare anumite informaţii în legătură cu credincioşii nevoiaşi ai parohiei, spre care să se îndrepte milostenia din ziua organizării parastaselor pentru cei adormiţi.