Sfinții 40 de Mucenici au fost cinstiți la Mănăstirea Antim

La Mănăstirea Antim din Capitală au fost cinstiți în mod deosebit marți, 9 martie, Sfinții 40 de Mucenici din Sevastia Armeniei. Credincioșii prezenți în biserica așezământului monahal i-au pomenit cu evlavie pe martirii prăznuiți. În ctitoria Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul, Mitropolitul Țării Românești, sunt păstrate de 138 de ani fragmente din cinstitele moaște ale Mucenicilor, din momentul în care au fost dăruite de Patriarhul Nicodim al Ierusalimului.

Sărbătoarea Sfinților 40 de Mucenici din Sevastia a început în ajun, în seara zilei de 8 martie, la Mănăstirea Antim din București. Astfel, în cadrul slujbei care a marcat începutul zilei liturgice a pomenirii lor, clericii prezenți au purtat racla cu sfintele moaște într-o procesiune restrânsă în jurul bisericii. Procesiunea a fost condusă de Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal.

Cu această ocazie, părintele protosinghel Vicențiu Oboroceanu, starețul așezământului monahal, a remarcat: „Cunoaștem faptul că cei 40 de Mucenici erau soldați ai armatei Imperiului Roman de Răsărit în timpul unui împărat păgân care a prigonit creștinismul. Ei sunt atât de iubiți de creștinii ortodocși din toate timpurile și locurile datorită tăriei de caracter de care au dat dovadă, slujind domnitorului pământesc, fără să Îl uite, însă, pe Domnul Ceresc, pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Această sărbătoare menține flacăra mărturisirii aprinsă, nu numai în contextul vremurilor mai grele pe care le trăim. Vremuri dificile au existat dintotdeauna în decursul istoriei. Noi trăim aici și acum, dar cu convingerea că suntem destinați unei vieți veșnice și, de aceea, mărturisirea trebuie să fie constantă în noi și să se manifeste, în primul rând, prin comportamentul nostru de zi cu zi și prin atenția de a nu ne lăsa îndreptați cu totul spre viața pământească”.

În această dimineață a fost săvârșită Sfânta Liturghie, precedată de Acatistul Sfinților și de slujba Ceasurilor. Sfânta Liturghie a fost săvârșită de un sobor de slujitori ai obștii monahale, din care au făcut parte părintele protosinghel Vicențiu Oboroceanu, părintele ieromonah Antipa Burghelea, părintele ieromonah Antim Bâru, precum și alți slujitori. De asemenea, în cadrul Sfintei Liturghii au fost înălțate rugăciuni și pentru sufletele deținuților politici care au suferit în timpul regimului comunist.

În cuvântul de învățătură, părintele ieromonah Antim Bâru a evidențiat valoarea educației creștine pe care fiecare copil trebuie să o primească în familie, plecând de la exemplul mamei unuia din Mucenicii prăznuiți, Meliton, care își dorea cu ardoare ca fiul ei, care fusese inițial lăsat în viață în urma chinurilor la care toți au fost supuși, să se nască în ceruri. Astfel, ieromonahul a remarcat: „Această femeie, care își purta fiul în spate în urma carului ce transporta trupurile celorlalți Mucenici, striga «Vreau să fiu mamă de mucenic! Luați-l și pe fiul meu și nu îl lăsați în afara cetei celor 40!» Iată, ce înseamnă o mamă creștină. Astăzi, într-o zi în care cinstim o jertfă martirică, aducem în același timp laude mamei creștine. Imaginea acestei mame creștine, în secolul și în societatea noastră, ar fi în mod evident denigrată. În omiliile rostite cu ocazia acestei sărbători, însă, Sfântul Vasile cel Mare o laudă pe această mamă. Astfel, întrebarea pe care trebuie să ne-o adresăm este cum am putea și noi astăzi, în calitate de părinți, bunici sau părinți duhovnicești, să ajungem la măsura acestei mame, iar copilul nostru să ajungă la măsura fiului ei. Literatura biblică și patristică oferă o abundență de sfaturi care ne pot ajuta în atingerea acestui țel, sfaturi care pot fi rezumate în cinci stadii sau etape”.

În continuare, părintele ieromonah a ilustrat câteva dintre aceste sfaturi care fac obiectul adevăratei educații creștine în familiile din toate timpurile și locurile. Astfel, printre ele se numără rugăciunea părinților pentru copii (care, conform Sfântului Ioan Gură de Aur, este cea mai puternică după cea a preotului), educarea copilului pentru a nu-și căuta bunăstarea în această viață în detrimentul semenilor, încercarea de a nu ne idolatriza copiii, dar și responsabilitatea de a-i mustra când situația o cere. În încheiere, acesta a afirmat: „Să avem grijă de copiii noștri, de educația lor, să ne rugăm pentru ei și să urmăm acestei mame! Nu îi cunoaștem numele tocmai fiindcă această mamă poate fi fiecare dintre noi. Să ne rugăm Bunului Dumnezeu, spunându-I că vrem să fim părinți de creștini, și să trăim cu nădejdea că Domnul va rândui totul așa cum știe El mai bine pentru noi și pentru copiii noștri”.

La sfârșitul slujbei, credincioșii prezenți au primit din partea obștii mănăstirii pachete conținând mucenici împletiți.