„Sfinţii apropie Bisericile“

Ieri a fost serbat Sfântul Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureştilor. La Patriarhie, Sfânta Liturghie a fost săvârşită de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, alături de 38 de ierarhi, membri ai Sfântului Sinod, precum şi de Înalt Preasfinţitul Panteleimon, Mitropolit de Veria, Nausa şi Kampania, din Grecia, şi de delegatul Patriarhiei Antiohiei, Preasfinţitul Ghattas Hazim, Episcop-Vicar Patriarhal. Preafericitul Părinte Daniel a mulţumit pelerinilor care au venit la hram, numindu-i „împodobire a slujbelor“, pentru că au fost „rugători, răbdători şi purtători de lumină a Învierii lui Hristos şi a bucuriei sfinţilor“.

Mii de credincioşi au participat ieri la sărbătoarea celui de-al doilea hram al Catedralei patriarhale, Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou. Sfânta Liturghie, săvârşită de un sobor de arhierei, condus de Preafericitul Părinte Patriarh, a fost presărată cu câteva momente speciale. Astfel, după citirea Sfintei Evanghelii, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a mulţumit pentru prezenţă Înalt Preasfinţitului Panteleimon, Mitropolit de Veria, Nausa şi Kampania: „Suntem deosebit de onoraţi astăzi, că împreună cu noi slujeşte Înalt Preasfinţitul Panteleimon din Grecia, care ne-a adus moaştele Sfântului Apostol Pavel, ca să fie o bucurie deosebită pentru noi în aceste zile, când am resfinţit Catedrala patriarhală şi prăznuim al doilea hram al Catedralei, pe Sfântul Cuvios Dimitrie din Basarabi, ocrotitorul Bucureştilor. Apreciem dragostea sa frăţească şi dărnicia Preasfinţiei Sale“. Înalt Preasfinţitul Panteleimon a ţinut în continuare un frumos cuvânt de învăţătură în care a subliniat prezenţa aceluiaşi duh de iubire jertfelnică şi de ascultare faţă de cuvântul Domnului, roditor în chip diferit în vieţile lor. „Sfinţii apropie Bisericile în legătura credinţei ortodoxe“ Preafericitul Părinte Daniel, vorbind apoi despre legătura dintre martiriul Sfântului Apostol Pavel şi nevoinţele Cuviosului Dimitrie, a spus: „În ambii sfinţi a lucrat smerenia şi dragostea jertfelnică. Sfântul Apostol Pavel s-a aplecat sub sabie din smerenie şi dragoste jerfelnică, iar Sfântul Dimitrie cel Nou şi-a tăiat voia prin nevoinţele ascultării ca monah. Este semnificativă această legătură prin care ni se arată că fără iubire jertfelnică faţă de Hristos şi fără smerenie în ascultare de voia lui Dumnezeu în viaţa noastră nu este mântuire. Chiar cuvântul nevoinţă înseamnă că nu facem voia noastră, ci voia lui Dumnezeu în viaţa noastră“. Părintele Patriarh a mulţumit Mitropolitului de Veria, pentru darul aducerii moaştelor Sfântului Apostol Pavel la Bucureşti, după ce în 2005 au fost aduse şi la Iaşi. La final, Patriarhul României a transmis mulţumiri Sanctităţii Sale, Patriarhului Ecumenic Bartolomeu, Arhiepiscopul Constantinopolului, cât şi Arhiepiscopului Ieronim al Atenei şi al întregii Elade pentru binecuvântarea transmisă odată cu sosirea la Bucureşti a moaştelor Sfântului Apostol Pavel. „Sfinţii apropie Bisericile noastre şi mai mult în legătura frăţească a dreptei credinţe, care apropie şi popoarele noastre, cel grec şi român, în această legătură a credinţei ortodoxe prin sfinţi“, a continuat Patriarhul nostru. Înalt Preasfinţitul Panteleimon, Mitropolit de Veria, Nausa şi Kampania, din Grecia, a oferit Preafericitului Părinte Daniel o cârjă arhierească, iar Preafericitul Părinte Patriarh i-a dăruit în schimb, ca semn de preţuire şi de recunoştinţă, o cruce şi un engolpion, precum şi icoanele Sfinţilor Iachint de Vicina, mitropolitul Ţării Româneşti, Cuviosului Dionisie Exiguul, călugăr străromân din Dobrogea, şi Neagoe Basarab, domnitorul Ţării Româneşti, care au fost proclamaţi ca sfinţi duminică, 26 octombrie, precum şi o icoană cu chipul Sfântului Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureştiului. „Frumuseţea miilor de pelerini“ La sfârşitul Sfintei Liturghii, Preafericitul Părinte a remarcat că „Dumnezeu ne-a binecuvântat cu o zi frumoasă şi un sobor bogat de arhierei, preoţi şi diaconi care închipuie aici întreaga Ortodoxie românească alături de cele două Biserici Ortodoxe surori, foarte dragi nouă, Patriarhia de Antiohia, reprezentată aici de Preasfinţitul Ghattas Hazim, şi Biserica Ortodoxă a Greciei, reprezentată de Înalt Preasfinţitul Panteleimon, Mitropolit de Veria, Nausa şi Kampania. Dorim să mulţumim lui Dumnezeu şi pentru bucuria făcută de prezenţa moaştelor Sfântului Apostol Pavel, Apostolul Neamurilor, ale Sfântului Cuviosului Părintelui nostru Dimitrie cel Nou şi ale Sfinţilor Împăraţi întocmai cu Apostolii Constantin şi maica sa, Elena. La acestea se adaugă frumuseţea miilor de pelerini care zi şi noapte au arătat evlavia, răbdarea şi multa lor rugăciune către Hristos Domnul şi către sfinţii Lui, mai ales către cei prezenţi aici prin moaştele lor“. Pelerinii au stat şi 10-15 ore la rând, deoarece, a spus Patriarhul, „credinţa este mai tare decât boala, oboseala şi orice alt efort. Şi gândindu-ne la aceasta, ne-am dat seama că râvna sfântă pentru Hristos Domnul aduce credincioşilor multă forţă spirituală, multă tărie duhovnicească. Noi vă considerăm pe frăţiile voastre, care aţi venit în aceste zile, ca prieteni ai sfinţilor, ca oameni care simţiţi cum lucrează harul Duhului Sfânt în sfinţii lui Dumnezeu. Dumneavoastră sunteţi cea mai frumoasă podoabă, împodobire a slujbelor, pentru că sunteţi pelerini rugători, răbdători şi purtători de lumină ai Învierii lui Hristos şi a bucuriei sfinţilor“. „Parohiile bucureştene au fost un model de participare la ajutorarea şi la înfrăţirea cu pelerinii“ Parohiile din Bucureşti au fost lăudate pentru modul în care au oferit credincioşilor hrană şi un loc unde să doarmă. „Parohiile bucureştene au fost un model de participare la ajutorarea şi la înfrăţirea cu pelerinii, şi aceştia au trăit mai adânc adevărul că sfinţii ne adună, ne ajută şi ne dăruiesc bucurii“. Părintele Patriarh a mai felicitat în mod deosebit şi pe părintele Costin Spiridon, care ieri a primit Sfânta Taină a Preoţiei, după ce a slujit timp de 7 ani ca arhidiacon al Catedralei patriarhale. Părintele Spiridon este consilier patriarhal la Biroul de protocol. Astăzi se serbează pentru prima oară Sfântul Ierarh Iachint al Vicinei. Pelerinii pot veni să se închine sfintelor moaşte ale Sfântului Apostol Pavel, ale Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou şi ale Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena. De asemenea, astăzi este şi ultima zi în care se mai poate trece prin sfântul altar al Catedralei patriarhale, spre închinare. ▲ „Moaştele cele pline de har ale sfinţilor îi cheamă aproape pe oameni“ z Cuvântul de învăţătură rostit ieri, la Sfânta Liturghie, de Înalt Preasfinţitul Panteleimon, Mitropolit de Veria, Nausa şi Kampania, la Sfânta Liturghie săvârşită pe Colina Patriarhiei, cu prilejul sărbătorii Sfântului Dimitrie z „Prin sfinţii care sunt pe pământul Său, întru ei a făcut Domnul minunate toate voile Sale.“ Această minune a prezenţei Sfinţilor lui Dumnezeu trăim astăzi şi noi, fraţilor, închinându-ne şi atin-gând sfintele moaşte ale acestor doi Sfinţi ai Bisericii noastre: ale Apostolului Neamurilor, ale Corifeului Pavel, ale cărui sfinte moaşte le-am adus în oraşul Dumneavoastră din sfânta Mitropolie a Veriei, Naussei şi Kampaniei, cu prilejul sărbătoririi la nivel panortodox, în cursul acestui an, a Sfântului Apostol Pavel, şi ale Sfântului Dimitrie cel Nou, din Basarabi, patronul oraşului şi protectorul Dumneavoastră, pe care astăzi îl prăznuim. Sfântul Dimitrie „s-a învrednicit să devină un om ceresc“ Nu cred că are importanţă faptul că cei doi sfinţi au trăit în regiuni diferite şi în locuri diferite. Nu are, de asemenea, importanţă faptul că au urmat căi diferite în vieţile lor. Cel dintâi Corifeu al Apostolilor a urmat în viaţa lui calea ascetică, luptându-se cu trupul său şi omorând în sine-şi pe omul cel vechi şi având în permanenţă în sufletul său teama „ca nu cumva, după ce le-am fost altora propovăduitor, să mă fac netrebnic eu însumi“. Avea însă în sufletul său dragostea cea dumnezeiască, cea care-l făcea să predice cu îndrăzneală: „am dorinţa să mă despart de trup şi să fiu împreună cu Hristos“. Acesta era ţelul vieţii sale. Aceasta era dorinţa sufletului său. Să trăiască alături de Hristos, Cel ce l-a chemat alături de El şi Cel care i-a descoperit „cele pe care ochiul nu le-a văzut şi urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit“. Asemănătoare a fost şi viaţa Sfântului Cuviosul Părintele nostru Dimitrie. Dragostea de Hristos i-a copleşit sufletul şi l-a călăuzit să trăiască precum un ascet încă din pruncie. Cuviosul Părintele nostru Dimitrie, preaiubitul şi făcătorul de mi-nuni, a îndrăgit postul şi rugă-ciu-nea, s-a îndeletnicit cu ascultarea şi înfrânarea şi s-a învrednicit să devină şi el, precum Corifeul dintre Apostoli, un om ceresc, păşind pe căile cerului şi devenind cetăţean al cerului. Câştigul sfinţilor Apostolul neamurilor îi îndeamnă pe creştinii din toate veacurile: „Fiţi mie următori“ şi adaugă: „aşa cum şi eu sunt al lui Hristos“. Acest sfat urmând, Cuviosul Părintele nostru Dimitrie a devenit următor al lui Pavel, şi, prin extensie, al lui Hristos, atât în viaţă cât şi întru moarte. Însă, precum Hristos este viaţa cea adevărată şi prin moartea Sa a omorât moartea, se cuvenea ca atât Apostolul cât şi Ascetul să-L urmeze pe „Cel dintâi născut“ a toată făptura, pe Cel ce este adevăratul model de viaţă şi moarte de bunăvoie, pe Persoana divino-umană, oriunde Acesta S-ar fi îndreptat. Hristos, „izvorul începutului Vieţii“, Însuşi Viaţa, s-a îndreptat spre moarte pentru a o îndepărta definitiv, dându-i spre împărtăşire Preacuratul Său Trup. De aceea, Apostolul predica: „căci pentru mine a trăi este Hristos, şi a muri este câştig“. Aşadar, cei doi sfinţi nu doreau numai să trăiască „în Hristos“, ci chiar să moară „pentru Hristos“. Acesta era câştigul ce-l doreau, sfinţii noştri, şi pe care, de altfel l-au dobândit, primul dintre ei prin martiriul sângelui, iar cel de-al doilea, prin mucenicia conştiinţei. La ambele jertfe a fost prezent şi trupul cel pătimitor, precum şi în cazul Jertfei Dumnezeu-Omului şi aceasta, întrucât fără de trup, câştigul ar fi fost fără de valoare. Cine ar putea spune cum că moartea „în trup“ a Apostolului nu a dăruit viaţă? Şi cine ar fi putut să spună cum că viaţa întreagă a Sfântului Dimitrie nu a fost o continuă moarte trupească? Cel dintâi îşi înclina capul sub sabie, iar cel de-al doilea îşi avea capul plecat spre ascultare, ascultare ce taie ca o sabie patimile duhovniceşti, mândria şi egoismul. Pe primul dintre ei l-a curăţit sângele mucenicesc, pe cel de-al doilea, l-au purificat şi înălbit lacrimile pocăinţei. „Sfinţii îi apropie pe oameni“ Pogorârea lui Hristos la iad l-a determinat pe Apostol să trăiască cu Hristos şi în moarte, ba chiar şi după moarte. Moartea Apostolului, l-a inspirat pe Cuviosul Părintele şi Ascetul nostru să se pogoare în iadul său personal, ca să se întâlnească acolo cu el însuşi, mort de bunăvoie. Să-l întâlnească în el însuşi pe „omul cel nou“, pe cel care este „după chipul Celui ce l-a zidit“ şi Cel ce pe „toate le umple“. Scria oarecând Apostolul Pavel locuitorilor vechii Rome: „Iar dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi via împreună cu El“. De aceea, Hristos a rămas unit cu cei doi sfinţi, nu numai în timpul vieţii lor biologice, când sufletul trăia în trup, dar şi atunci când aceste două elemente ale existenţei umane s-au despărţit, El, Hristos, trăia atât în sufletele lor cele vii cât şi în trupurile lor, rămase fără de suflare. Şi dacă, Dumnezeu, Cel ce-i sfinţeşte pe aleşii Săi, a îngăduit să rămână întreg cinstit trupul Preacuviosului Părintelui nostru Dimitrie, spre încredinţarea prezenţei harului Său, tot Dumnezeu a îngăduit să se împartă trupul cel mucenicesc al lui Pavel, al Vasului său ales, devenind binecuvântare pentru întreaga lume, lume pe care, în timpul vieţii sale, a cutreierat-o, predicând Evanghelia mântuirii. Fraţilor, este emoţionant şi ne mângâie faptul că, şi astăzi, Sfinţii cheamă aproape de ei pe mulţi dintre oameni, într-o epocă în care „iubirea multora se va răci“ şi în care omul contemporan s-ar părea că este indiferent faţă de cele duhovniceşti şi poartă de grijă doar de cele materiale, moaştele cele pline de har ale sfinţilor noştri îi cheamă aproape pe oameni, indiferent de vârstă sau de naţionalitate. Sfinţii îi apropie pe oameni, pentru că omul cel obosit găseşte pe feţele sfinţilor noştri liniştea unităţii şi înrudirii omului cu Dumnezeu, precum şi a omului cu lumea. Aceasta, întrucât sfânt este cel a cărui voinţă se contopeşte deplin în voinţa lui Dumnezeu şi, în consecinţă, este întru totul paşnic şi împăcat cu oamenii şi cu întreaga creaţie. Sfinţii noştri au fost şi sunt „tuturor toate“, au fost şi sunt „tuturor toate“ pentru toţi credincioşii, mai ales pentru cei ce aleargă cu evlavie spre aceştia şi se închină sfintelor lor moaşte. „Îi suntem recunoscători Sfântului Apostol Pavel şi Sfântului Dimitrie cel Nou“ De aceea, fraţii mei, ne adunăm şi noi astăzi împrejurul sfintelor moaşte ale ocrotitorului Dumneavoastră, ale Sfântului Cuvios Dimitrie şi împrejurul moaştelor Sfântului şi Măritului Apostol Pavel. De aceea am venit cu toţii să cinstim după cuviinţă pomenirea patronului spiritual al Dumneavoastră. Sfinţii ne-au adunat aici, în această minunată biserică, în acest sfânt lăcaş al Cuviosului Părintele nostru Dimitrie, pe care l-a reînnoit şi sfinţit ieri iubitorul de sfinţi, Patriarhul Daniel al României în care poposeşte în aceste zile o parte din sfintele moaşte ale Corifeului Apostolilor, pe care le-am adus aici ascultând rugămintea şi dând curs invitaţiei Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, care ne-a oferit prilejul de a sărbători împreună praznicul patronului spiritual al Bucureştiului, al Cuviosului Părintelui nostru Dimitrie, la o zi doar după sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie Tesaloniceanul, protectorul şi patronul spiritual al Tesalonicului. Îl slăvim pe Domnul, Cel ce ne-a oferit binecuvântarea acestei întâlniri şi a comuniunii cu Dumneavoastră. Îi suntem recunoscători Sfântului Apostol Pavel şi Sfântului Dimitrie cel Nou din Basarabi pentru harul ce ne-au împărtăşit prin sfintele lor moaşte. Mulţumim Preafericirii Sale, Preafericitului Patriarh al Dumneavoastră, pentru inspirata Sa iniţiativă şi pentru nobila Sa invitaţie. Împărtăşindu-vă Dumneavoastră, tuturor, binecuvântarea patriarhală a Sanctităţii Sale Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic, precum şi îmbrăţişarea frăţească a Preafericitului Arhiepiscop Ieronim al Athenei şi a toată Elada, dragostea binecredinciosului popor elen şi în special a credincioşilor din cuprinsul Sfintei Mitropolii de Veria, Naoussa şi Kampania, doresc, prin rugăciunile Cuviosului Părintele nostru Dimitrie şi ale Sfântului şi Mări-tului Apostol Pavel, să ne învrednicească Dumnezeu pe toţi de partea cea bună a aleşilor şi a sfinţilor Săi. Amin. ▲ „Nici o sărbătoare nu se compară cu ce am trăit zilele astea“ Din mulţimea de pelerini aflaţi ieri pe Colina Patriarhiei, am stat de vorbă cu câţiva. Iată ce impresii am cules de la ei: Emilia Iancu, 23 de ani, studentă: „Nu am mai văzut în viaţa mea atâţia preoţi adunaţi la un loc. Este sărbătoarea întregului oraş, păcat însă că spiritul ei nu se regăseşte decât aici, pe dealul Patriarhiei. Sunt oameni veniţi din toată ţara şi sunt mulţi cei de aici care nici măcar nu se sinchisesc să urce colina, să aprindă o lumânare.“ Iulian Marcu, 19 ani, student: „Nu sunt din Bucureşti. Vin din provincie, însă acest pelerinaj mă face să mă simt acasă, îmi dă un sens. Oraşul acesta mare nu-ţi prea oferă timp pe care să-l petreci cu tine însuţi. Eu, recunosc, sunt un om dezrădăcinat. Doar Dumnezeu şi credinţa în El mă face să prind curaj, să merg tot înainte.“ Maria Ion, 32 de ani, funcţionar: „Am venit în toate zilele de sărbătoare. Mi-am luat un mini-concediu şi astăzi sunt aici, cu toată familia. Sfântul ne ia din păcate, suntem mai uşuraţi când plecăm acasă. Ne rugăm, în primul rând, pentru sănătate şi pentru iertarea de păcate. Acestea sunt dorinţele mele cele mai profunde. Îmi doresc să-mi văd copiii mari, la casele lor. Ştiu că de tot ce se întâmplă cu mine, pe pământ, sunt direct răspunzătoare. Mă îngrijesc să nu supăr pe Dumnezeu şi să-mi duc crucea după puteri.“ Viorel Istrate, 30 de ani, pensionar pe caz de boală: „Până să mă încerce Dumnezeu cu o boală cumplită, care mă chinuie de cinci ani, nu eram atât de atent cu sufletul meu. Nu mergeam la biserică, duminicile le pierdeam aiu-rea, eram total iresponsabil. De când sunt bolnav, L-am descoperit. Acum, când mă gândesc mai bine, îmi dau seama că mi s-a dat o a do-ua şansă. Sunt fericit.“ Magdalena Pătru, 28 de ani, consilier bancar: „În fiecare an vin la Sfântul Dimitrie, indiferent dacă sunt în ţară sau sunt plecată în străinătate. Este un pact, să-i zic aşa, pe care l-am făcut cu mine însămi de când m-am mutat în Bucureşti. Dacă nu ajung într-un an la moaşte, parcă nu sunt un om întreg. Îmi merg toate anapoda. E nemaipomenit că Părintele Patriarh a prelungit la trei zile timpul în care se poate trece prin sfântul altar, ca să putem trece cu toţii în liniştea cea bună. Ceremoniile de anul acesta parcă au fost mai frumoase ca în alţi ani. Atâţia oameni, clerici, a fost covârşitor pentru mine. Nici o sărbătoare a oraşului, cu focuri de artificii şi sunete, nu se compară cu ce am trăit zilele astea.“(Raluca BRODNER)