Sfinţii Brâncoveni, la un pas de tricentenar

Biserica „Sfântul Gheorghe“ - Nou din Capitală, locul de odihnă al Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu, se pregăteşte pentru numeroasele evenimente pe care le va găzdui anul viitor, când se vor împlini 300 de ani de la sfârşitul mucenicesc al Sfinţilor Brâncoveni. Acestora le-a închinat Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române anul 2014. Până atunci, sfântul lăcaş este pregătit asemenea unei mirese în aşteptarea nunţii. În această atmosferă de entuziastă aşteptare, credincioşii din parohie şi din întreaga Capitală au participat ieri la slujba de hram, săvârşită de Preasfinţitul Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal. 

 

După ce s-au închinat cu evlavie la mormântul Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu, credincioşii au rememorat, ascultând cuvântul de învăţătură al ierarhului, pilda de viaţă a domnitorului martir şi a familiei sale, care şi-au vărsat sângele în mâinile turcilor otomani pentru credinţa şi poporul lor la 15 august 1714. Preasfinţitul Varlaam Ploieşteanul a arătat că domnia lui Constantin Brâncoveanu a început sub semnul apariţiei Bibliei în limba română, prin demersurile unchiului său, domnitorul Şerban Cantacuzino, în anul 1688. A fost binecuvântat de Dumnezeu cu o domnie lungă, care a durat până în vara anului 1714, adică aproximativ 26 ani. „Domnia Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu rămâne în istoria culturii şi spiritualităţii româneşti, remarcându-se prin echilibru şi chibzuinţă, prin înflorirea culturii, spiritualităţii şi a artelor, şi printr-un spirit de pace, întrucât în întreaga lui domnie n-a cunoscut decât un scurt război“, a subliniat ierarhul. Domnitorul şi-a asumat rolul de protector al tiparului şi şcolilor din Muntenia, dar şi din Transilvania, oferind Bucureştiului o nouă academie domnească, transformând şcoala de la fosta Mănăstire „Sfântul Sava“ în colegiu public cu o programă asemănătoare instituţiilor de grad superior din Occident. Tot el este cel care l-a adus de la Istanbul pe Andrei, viitorul mitropolit Antim Ivireanul, sub îndrumarea căruia s-au tipărit numeroase cărţi în limbile română, greacă, slavonă, georgiană şi chiar arabă. A ctitorit mai multe biserici şi mănăstiri. În acest sens, Preasfinţitul Varlaam a amintit despre biserica Mănăstirii Hurezi, unde se vede exprimat în toată splendoarea lui stilul brâncovenesc; Biserica „Sfântul Gheorghe“ - Nou din Capitală, care adăposteşte mormântul domnitorului; Biserica „Sfântul Ioan“ - Greci şi biserica Mănăstirii „Sfântul Sava“ din Bucureşti, ambele demolate în vremea comunismului; Mănăstirea Mamu din Vâlcea; precum şi cele trei biserici zidite de Sfântul Constantin în Transilvania, pentru a-i sprijini pe românii de acolo aflaţi sub presiunea celorlalte confesiuni creştine care îşi doreau din tot sufletul ca românii ortodocşi să-şi părăsească credinţa. Este vorba despre biserica din Ocna Sibiului, Biserica „Sfântul Nicolae“ din Făgăraş şi biserica Mănăstirii Brâncoveanu, „o mănăstire care a jucat un rol extrem de important în păstrarea credinţei şi identităţii ortodoxe româneşti din Transilvania“. Preasfinţia Sa a mai adăugat că Sfântul Constantin Brâncoveanu a susţinut şi Bisericile Ortodoxe din Orient, care în acea perioadă treceau prin momente extrem de grele din cauza stăpânirii otomane, mănăstirea de la Muntele Sinai, mănăstirile din Sfântul Munte Athos, din Grecia şi din insulele acesteia, „arătând prin aceasta sentimentul unităţii ortodoxe răsăritene şi faptul că s-a socotit pe sine un vrednic urmaş al foştilor împăraţi bizantini, chemat de Dumnezeu să sprijine credinţa şi Biserica Ortodoxă, năpăstuită în Răsărit de către stăpânirea musulmană“. 

 

Preasfinţitul Varlaam Ploieşteanul a relatat şi tragicul sfârşit al domnitorului Constantin Brâncoveanu, al fiilor săi Constantin, Ştefan, Radu, Matei şi al ginerelui său, sfetnicul Ianache. După ce a fost închis şi torturat la Istanbul, din porunca sultanului Ahmet III, domnitorul şi familia lui au fost executaţi pe 15 august, exact în ziua în care acesta împlinea 60 de ani. „Sultanul i-a făgăduit viaţa în schimbul lepădării de credinţa ortodoxă, însă cu o fermitate şi cu o demnitate cu totul excepţionale, Constantin a refuzat oferta aceasta atât pentru sine, cât şi pentru fiii săi, încurajându-i pe aceştia să primească martiriul pentru Hristos în vederea dobândirii vieţii de veci“, a spus PS Varlaam. Pentru această dârzenie întru credinţă şi pentru întregul ajutor pe care l-a dat Ortodoxiei, Biserica l-a canonizat, împreună cu fiii şi cu ginerele său, în 1992, cu ziua de pomenire pe 16 august, pentru a nu se suprapune cu sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului din 15 august.

 

La finalul Sfintei Liturghii, credincioşii prezenţi la hram au putut audia un scurt concert al Coralei academice „Divina Armoniae“. „Pentru viaţa parohiei noastre, cât şi pentru creştinii din Bucureşti, este un popas duhovnicesc deosebit pentru că s-au împlinit 299 de ani de când Sfântul Voievod Martir Constantin Brâncoveanu, împreună cu cei patru fii ai săi şi cu sfetnicul Ianache L-au slăvit pe Mântuitorul Iisus Hristos cu sângele lor mucenicesc. Mai este doar un pas, adică un an, până când vom prăznui tricentenarul Brâncovenilor. Noi, clericii, dar şi credincioşii deopotrivă ştim ce înseamnă pentru neamul acesta şi pentru Biserica noastră contribuţia esenţială a acestui mare om de stat, care a condus Ţara Românească atât de bine, încât a ţinut ţara şi poporul său în bună pace şi în bună înţelegere. El este cel care îi învaţă pe credincioşii care vin şi cu lacrimi în ochi se roagă la mormântul lui din biserica noastră ca să îi ajute să treacă peste greutăţile inerente vieţii acesteia. El este cel care şi pe noi, smeriţii slujitori ai sfântului altar din acest lăcaş ctitorit de Măria Sa, ne învaţă cum să ducem la bună împlinire ceea ce am primit prin grija Preafericitului Părinte Patriarh Daniel să împlinim, şi anume să pregătim biserica aşa cum se cuvine pentru 2014 - Anul Sfinţilor Martiri Brâncoveni“, ne-a spus părintele paroh Emil Nedelea Cărămizaru.