„Sfinţii, braţele împrumutate ale lui Hristos care binecuvântează“

Ziua de sâmbătă, 10 august 2013, va rămâne pentru totdeauna scrisă în istoria Mănăstirii Cozancea din judeţul Botoşani, ca dată a solemnului moment al sfinţirii paraclisului de lemn al acestui aşezământ monahal, ridicat pe locul unde a existat un lăcaş în care se ruga părintele Paisie Olaru. Slujba de sfinţire, urmată de slujba Sfintei Liturghii, a fost oficiată de Înalt Preasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, în sobor de preoţi şi diaconi, şi cu participarea a numeroşi credincioşi. 

 

Sâmbătă, 10 august 2013, mica obşte a Mănăstirii Cozancea l-a avut ca oaspete pe Înalt Preasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, care, în sobor de preoţi şi diaconi, a sfinţit paraclisul de lemn al mănăstirii, avându-l ca ocrotitor pe Sfântul Pantelimon. Slujba de sfinţire prin stropire cu apă sfinţită şi prin ungere cu Sfântul şi Marele Mir a fost urmată de Sfânta Liturghie, oficiată pe un podium special amenajat lângă paraclis. Din soborul preoţilor slujitori, alături de părintele Cleopa Străchinaru, stareţul Mănăstirii Cozancea, au făcut parte arhim. Ioan Harpa, exarh de zonă Botoşani al Arhiepiscopiei Iaşilor, şi mai mulţi stareţi, egumeni şi preoţi parohi. Atât în timpul slujbei Sfintei Liturghii, cât şi după finalul acesteia, credincioşii prezenţi la sărbătoarea mănăstirii au intrat în altarul noului lăcaş sfinţit, unde s-au închinat primind binecuvântare de la un preot. 

 

După citirea Sfintei Evanghelii, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei a rostit un cuvânt de învăţătură, în care a explicat de unde vine cinstirea sfinţilor şi a părinţilor îmbunătăţiţi: „Cei care l-aţi cunoscut pe părintele Paisie Olaru, sau cei care cunoaşteţi alţi mari duhovnici cu care Dumnezeu a binecuvântat Moldova şi neamul românesc vă aduceţi aminte de faptul că oamenii încercau să-i atingă, întocmai ca femeia din Evanghelia de astăzi, care a avut credinţa că, doar dacă-L va atinge pe Mântuitorul, se va vindeca. Omul care Îl urmează pe Dumnezeu primeşte de la El puterea să facă asemenea lucruri pe care le-a făcut Însuşi Domnul Hristos, iar părintele Paisie a fost unul dintre aceşti oameni. Sfinţii sunt vase binecuvântate ale puterii lui Dumnezeu, sfinţii sunt braţele împrumutate ale lui Hristos Domnul care binecuvântează lumea. Aşa cum femeia din Evanghelie a simţit că Domnul Hristos este Dumnezeu adevărat, aşa şi noi simţim în părinţii desăvârşiţi puterea lui Dumnezeu, faptul că Hristos locuieşte în ei şi că Duhul Sfânt este prezent în ei spre binecuvântare“. Spre finalul cuvântului, IPS Teofan a vorbit şi despre una dintre marile calităţi ale duhovnicului Paisie Olaru: „Părintele Paisie şi-a iubit neamul său, şi prin locurile prin care a trecut, fie aici, sau în mănăstirea de la vale, fie în căsuţa de la Sihla sau chilia de la Sihăstria, despărţindu-se de lume şi de agitaţia vieţii, nu s-a despărţit totuşi de neamul său, ci l-a slujit şi cu mai multă putere. S-a rugat pentru toţi, şi şi-a arătat întristarea pentru toţi cei care erau departe de Dumnezeu sau luptau chiar împotriva lui Dumnezeu. El, ca orice om al lui Dumnezeu, a simţit durerea neamului său, precum odinioară Sfântul Apostol Pavel“. 

 

La finalul Sfintei Liturghii, arhim. Ioan Harpa, exarhul de zonă Botoşani al Arhiepiscopiei Iaşilor, a rostit un cuvânt de mulţumire, subliniind în câteva cuvinte importanţa zilei pentru obştea Mănăstirii Cozancea, după care a urmat hirotesia de către IPS Teofan a părintelui stareţ Cleopa Străchinaru în protosinghel. Sărbătoarea Mănăstirii Cozancea s-a încheiat cu o agapă, la care au luat parte toţi cei prezenţi.

 

Paraclisul „Sf. Pantelimon“ se află la 500 de metri de biserica Mănăstirii Cozancea, pe locul unde a existat un sfânt lăcaş în care se ruga părintele Paisie Olaru, încă de când acesta era frate al Mănăstirii Cozancea.