Sfinţii Chir şi Ioan, livadă de virtuţi şi Rai duhovnicesc

Sfinţilor Chir şi Ioan, n-aş da greş dacă aş numi sufletele voastre livadă de virtuţi şi Rai duhovnicesc! Atât de mult aţi înflorit prin har şi atât de vrednică este de har filozofia sufletelor voastre. Pentru aceasta v-aţi învrednicit a deveni vase alese ale Dumnezeiescului Doctor şi cu îmbelşugare s-a revărsat peste voi harul Duhului Sfânt.

Ce cuvânt va fi îndestulător spre lauda minunilor voastre? Sau ce limbă va putea să spună laudele cuvenite vouă? Cum voi putea face faţă măreţiei laudelor voastre, când în sufletele voastre sunt adunate în mod covârşitor toate virtuţile omeneşti, nu numai cele omeneşti, dar şi cele îngereşti? De unde ar fi deci potrivit să facă laudelor voastre? De unde din altă parte, dacă nu de la această întâi laudă, anume de a arăta că în sufletele voastre sunt strânse toate virtuţile. Ce este omul? Cât de mare este nobleţea firii omeneşti şi cât de în stare de virtute este ea? Sfinţii Chir şi Ioan n-au avut altă fire, n-au avut alt suflet, n-au locuit într-o altă lume. Ei au trăit pe acelaşi pământ şi au crescut sub aceleaşi datini şi obiceiuri ca şi noi, oamenii. Cu toate acestea, au întrecut pe toţi în virtute. Lucrul de mirare la aceşti sfinţi este că, datorită marilor râvne, nici nu simţeau oboselile virtuţii, căci minunile săvârşite de ei nu erau pentru plată sau pentru vreo laudă a celor din lume. Noi, nici chiar când vine vorba despre răsplată, nu vrem să asudăm pentru virtute. Ei însă au îmbrăţişat virtutea fără a se gândi la răsplată şi săreau cu uşurinţă toate piedicile potrivnice. Aceşti sfinţi au dat dovadă de o dragoste nemăsurată faţă de aproapele lor aflat în suferinţă şi preferau să fie în cele mai grele munci şi cu cei osândiţi decât cu cei din frunte şi fără dragoste. Pentru ei era o singură răsplată, anume: câştigarea dragostei lui Hristos. Aceasta era pentru ei lumea, aceasta era viaţa, cele din lumea de aici şi cele din lumea de dincolo, izvorul a mii şi mii de bunătăţi. Sfinţilor Chir şi Ioan cu ce v-aş putea compara? Cu fierul? Cu oţelul? Cum aş putea numi sufletele voastre? De aur? De oţel? Dar pentru ce să compar sufletele voastre cu aurul şi cu oţelul, căci, dacă voi pune sufletele voastre într-o balanţă faţă în faţă cu întreaga lume, ele vor atârna mai greu. Şi pe bună dreptate. Aceşti sfinţi mergeau pe pământ, dar săvârşeau minuni ca şi cum ar fi mers printre îngeri. Sfinţilor Chir şi Ioan care v-aţi învrednicit a deveni vase alese ale Dumnezeiescului Doctor în care a turnat untdelemnul cel tămăduitor care vindecă patimile cele ascunse şi suferinţa cea amară a credincioşilor, aşezaţi pe creştetele capetelor noastre mâini tămăduitoare. Căci nu mână omenească primim noi, ci mâna lui Hristos care se face lucrătoare prin voi, smeriţi tămăduitori. De aceea, cu veselie şi cu laudă să strigăm: "Bucuraţi-vă Sfinţilor Chir şi Ioan, mlădiţe duhovniceşti ale Dumnezeiescului Doctor!"