„Sfinţii sunt în comuniune desăvârşită de iubire”
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit ieri, 30 ianuarie, un cuvânt de învăţătură în Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul” din Reşedinţa Patriarhală, în care a evidenţiat faptul că Sfinţii Trei Ierarhi au avut în comun „marile virtuţi ale dreptei credinţe, ale dreptei vieţuiri, milostivirea faţă de săraci şi în acelaşi timp au fost mari apărători ai Bisericii Ortodoxe în faţa rătăcirilor doctrinare şi morale din timpul lor”.
Întâistătătorul Bisericii noastre a explicat motivul pentru care Biserica Ortodoxă îi cinsteşte în mod deosebit pe Sfinţii Trei Ierarhi, Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur, în fiecare an pe 30 ianuarie. „În veacul al 11-lea, în timpul împăratului Alexie Comnenul (1081-1118) s-a iscat o ceartă între creştini. Existau păreri diferite privind personalitatea fiecăruia dintre cei trei ierarhi. Unii socoteau că cel mai mare este Sfântul Vasile, pentru că el este omul faptei, care a ajutat o mulţime de săraci, a făcut o mulţime de instituţii social-filantropice, grupate majoritatea într-un orăşel de lângă Cezareea Capadociei. De asemenea, Sfântul Vasile a dat Regulile Mari şi Mici pentru viaţa monahală. Alţii spuneau că cel mai mare dintre cei trei este Sfântul Grigorie Teologul, fiul Episcopului Grigorie de Nazianz, pentru că el a acumulat toată cultura şi ştiinţa vremii sale, are cea mai înaltă gândire teologică şi este un teolog al Sfintei Treimi. De aceea se numeşte şi «de Dumnezeu cuvântătorul». Alţii spuneau că mai mare decât aceştia doi este Sfântul Ioan Gură de Aur, deoarece este un neîntrecut predicator şi tâlcuitor al Sfintei Scripturi şi un dascăl al pocăinţei, al îndreptării oamenilor. Astfel, credincioşii erau împărţiţi în vasilieni, grigorieni şi ioanieni şi se certau între ei. Atunci, Sfinţii Trei Ierarhi s-au arătat pe rând, apoi toţi deodată, unui episcop evlavios, Ioan al Evhaitelor, şi i-au spus că între ei nu este vrajbă şi dezbinare, ci toţi trei sunt una în faţa Sfintei Treimi. «Aşadar, fă-ne praznic la toţi trei într-o singură zi şi înştiinţează despre aceasta pe creştini». Ascultând această poruncă, Ioan, Mitropolitul Evhaitelor, a rânduit ca Sfinţii Trei Ierarhi să fie pomeniţi toţi laolaltă la 30 ianuarie. Prin această lucrare inspirată de Sfinţii Trei Ierarhi, Biserica a ajuns la concluzia că sfinţii nu se concurează între ei, ci se completează, ei sunt în comuniune desăvârşită de iubire în faţa Preasfintei Treimi”, a subliniat Preafericirea Sa.
Mari apărători ai credinţei în Sfânta Treime
În continuare, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a reliefat că Sfinţii Trei Ierarhi sunt mari dascăli ai lumii pentru că au apărat Ortodoxia în secolul al 4-lea, în vremuri de mari rătăciri. „Ceea ce i-a unit pe toţi trei este faptul că au fost păstori ai Bisericii în secolul al 4-lea, când după încetarea persecuţiilor împăraţilor romani împotriva creştinilor au apărut ereziile şi mai ales erezia lui Arie şi apoi erezia lui Macedonie şi Eunomie, care negau dumnezeirea Fiului şi dumnezeirea Duhului Sfânt. Sfinţii aceştia au fost mari apărători ai credinţei în Sfânta Treime, mari tâlcuitori ai tainei Sfintei Treimi. În acelaşi timp au iubit Biserica şi au lucrat pentru unitatea Bisericii pe baza adevărului de credinţă. Ei i-au iubit pe cei săraci. S-au născut în familii evlavioase, părinţii lor erau oameni foarte evlavioşi şi oameni cu dare de mână, încât i-au trimis la şcolile cele mai înalte ale timpului. Sfinţii Trei Ierarhi au avut o bogată cultură nu numai teologică, ci şi profană, dar au cules din filosofia greacă doar ceea ce putea fi în folosul propovăduirii Evangheliei. Toţi trei au avut o viaţă duhovnicească profundă, o viaţă de rugăciune, de asceză şi o viaţă liturgică intensă. Aceşti trei sfinţi au avut în comun marile virtuţi ale dreptei credinţe, ale dreptei vieţuiri, milostivirea faţă de săraci şi în acelaşi timp au fost mari apărători ai Bisericii Ortodoxe în faţa rătăcirilor doctrinare şi morale din timpul lor. Se remarcă faptul că au avut o sănătate fizică şubredă. Toţi trei au suferit pentru că posteau şi se nevoiau mult. Însă toţi trei au avut sufletele pline de Duhul Sfânt. Deci, aveau un trup fragil, dar un suflet foarte puternic (...). Ei au rămas şi vor rămâne mari dascăli ai lumii, dar mai ales rugători ai noştri în faţa Sfintei Treimi”, a spus Patriarhul României.