Sfințire de biserică la Onești
Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, a sfințit sâmbătă, 8 mai, biserica cu hramul „Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan” din filia Belci a Parohiei Slobozia din Protopopiatul Onești, păstorită de părintele Clement Popa.
Slujba a fost precedată de cea a Sfintei Liturghii, săvârșită de către părintele protopop de Onești, Ioan Bârgăoanu, la un Altar amenajat în curtea lăcașului de închinăciune.
În cuvântul de învățătură, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a explicat semnificația sfințirii unei biserici și i-a îndemnat pe cei prezenți la trăirea sinceră a credinței ortodoxe.
„Atunci când Iisus Hristos a fost întrebat: Unde locuiești?, El a răspuns: Păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului nu are unde să Își plece capul. Ceea ce înseamnă că Hristos nu avea o locuință aici pe pământ. El a avut împrumutat de la un notabil doar un mormânt nou pentru trei zile. Doar atât ne rămâne ca relicvă pentru sufletele noastre. Credincioșii de veacuri se duc la mormântul lui Hristos pentru a îngropa acolo necazurile, suferințele și lacrimile lor. Noi așteptăm Ierusalimul cel de sus, acolo unde ne așteaptă Hristos Cel înviat. O biserică nu face altceva decât să închine orice faptă bună care se săvârșește de către preot și comunitatea respectivă lui Dumnezeu. Hristos să Se sălășluiască în inimile noastre, să lumineze sufletele noastre!”, a spus Înaltpreasfinția Sa.
La întoarcerea spre Centrul eparhial, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Ioachim a binecuvântat și a sfințit Complexul multifuncțional „Logos” din cadrul Așezământului „Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan Teologul”, situat în incinta sediului Protopopiatului Onești.
Încă din anul 2017, când noul sediu al instituției a fost inaugurat, social-filantropia a fost un deziderat pe care părintele protoiereu Ioan Bârgăoanu și echipa de colaboratori l-au împlinit în ultima perioadă prin programele „Masa Bucuriei” și „Prânzul Ștefanian”. Zilnic, zeci de beneficiari, printre care persoane cu venituri minime, oameni ai străzii sau bătrâni fără sprijin găsesc, pe lângă un prânz cald, un gând de îmbărbătare sau un cuvânt duhovnicesc.