Sfințirea bisericii de lemn a mănăstirii vrâncene Lepșa
Biserica de lemn a Mănăstirii Lepșa, județul Vrancea, cu hramul „Nașterea Maicii Domnului”, a fost sfințită duminică, 4 mai, de Înaltpreasfințitul Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei. Lăcașul de cult datează din prima jumătate a secolului al 20-lea, fiind renovat și înfrumusețat în ultimii doi ani.
Rânduiala de târnosire a bisericii, prin ungerea cu Sfântul și Marele Mir, stropirea cu agheasmă, așezarea de sfinte moaște în piciorul Sfintei Mese din Altar și pecetluirea acesteia, a fost urmată de Sfânta Liturghie, săvârșită de chiriarhul locului, în biserica nouă a așezământului monahal, cu hramurile „Izvorul Tămăduirii” și „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”. Corul psaltic misionar „Sfântul Roman Melodul” al Eparhiei Buzăului și Vrancei a dat răspunsurile la strană.
Din soborul clericilor au făcut parte: pr. conf. univ. dr. Gheorghe Holbea, cadru didactic al Facultății de Teologie „Justinian Patriarhul” din București; pr. Cristinel Popa, protopop al Protoieriei Panciu; protos. Ioan Boboc, duhovnicul Mănăstirii Lepșa; pr. Eugen Tănăsescu, slujitor la Parohia „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Constanța; pr. Leonard-Rafael Popa, paroh al Parohiei Greșu; preoții pensionari Ioan Dănilă și Lucian Gheorghe; arhid. Daniel Dumitrică, secretar eparhial, respectiv arhid. Laurențiu Manea.
Pornind de la textul evanghelic duminical (Marcu 15, 43-47; 16, 1-8), Părintele Arhiepiscop Ciprian a subliniat, în cuvântul de învățătură, virtuțile alese ale femeilor mironosițe sau purtătoare de mir: statornicia în credință, iubirea jertfelnică și curajul în fața primejdiei.
În semn de apreciere și recunoștință, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Ciprian a oferit persoanelor care și-au adus contribuția la înnoirea sfântului lăcaș Hrisovul de binecuvântare „Sfântul Mucenic Sava de la Buzău”, câte o Sfântă Scriptură și o icoană a Maicii Domnului.
Biserica de lemn a Mănăstirii Lepșa a fost ridicată între anii 1932-1936, pe locul alteia mai vechi, mistuită de un incendiu, fiind târnosită de Episcopul Lucian al Romanului, în data de 8 septembrie 1936. După ce a trecut printr-un proces de renovare, lăcașul de rugăciune a fost resfințit de Episcopul Antonie al Buzăului, în ziua de 30 ianuarie 1982.
Între anii 2023-2025, prin strădania stavroforei Mihaela Clim, stareța așezământului monastic, biserica a intrat într-un amplu proiect de restaurare, efectuându-se următoarele lucrări: înlocuirea șiței, a crucilor de pe acoperiș, a tâmplăriei și a întregului lambriu interior și exterior, rezidirea Sfintei Mese, dotarea lăcașului de închinare cu o catapeteasmă sculptată în lemn de stejar, cu strane noi și cu obiectele de cult necesare slujirii liturgice.