Sfinţirea bisericii Mănăstirii Celic-Dere

Pe la 1840, doi călugări athoniţi, arhimandritul Athanasie Lisavenco şi schimonahul Paisie, puneau temelie unei mănăstiri de maici cu hramul "Sf. Voievozi", în Valea Celic Dere (pârâu de oţel), la est de munţii Dobrogei.

Biserica primilor ctitori a rezistat până la inundaţiile din 1916, anul în care România intra în Primul Război Mondial. Actuala biserică, ridicată pe colina ce domină valea, cu hramul Adormirii Maicii Domnului, a fost începută pe la 1901, dar finalizată abia în 1932, prin contribuţiile credincioşilor din Basarabia, a celor din Episcopia Dunării de Jos şi a Ministerului Cultelor. Biserica a fost sfinţită la 22 octombrie 1932 de un sobor de clerici în frunte cu mitropolitul Gurie al Basarabiei şi episcopii Grigore al Aradului, Cosma al Dunării de Jos şi Grigorie, vicarul Mitropoliei Moldovei. Imaginea de epocă surprinde acest moment, fotografia fiind executată dinspre biserica sfinţită.