Sfinţirea Catedralei Ortodoxe din Blaj

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, înconjurat de un sobor de 15 ierarhi, este aşteptat duminică, 5 septembrie, la Blaj, pentru a sfinţi Biserica "Sfânta Maria". În hrisovul ce se va pune în piciorul sfintei mese stă scris: "Cu vrerea Tatălui, cu ajutorul Fiului şi cu împreună-lucrarea Duhului Sfânt s-a edificat acest impunător lăcaş de rugăciune, supranumit "Catedrala Ortodoxă" din Blaj, între anii 1991 şi 2010. Părintele paroh Vasile Benchea a oferit mai multe detalii referitoare la ridicarea lăcaşului de cult al cărui ctitor este.

- Părinte Vasile Benchea, când a început istoria acestui sfânt lăcaş? În 1990, după evenimentele din decembrie '89, ne-a venit gândul să construim o biserică în Blaj, într-un cartier unde chiar era nevoie de o biserică. Dumnezeu ne-a dat gândul acesta şi, cu Înalt Preasfinţitul Andrei, Arhiepiscopul Albei Iulia, ne-am dus atunci prin tot oraşul. Până la urmă am ales locul acela, unde cândva era o mlaştină cu trestie, dar Dumnezeu şi-a ales, cum spune Sfântul Pavel, pe cele nebăgate în seamă, pe cele de necinste, care le fac să meargă spre cinste. Dulcele nostru plai românesc, pentru mulţimea bisericilor ridicate şi închinate Maicii Domnului, a fost numit Grădina Maicii Domnului. În această imensă grădină a Maicii Domnului a răsărit undeva, acolo, o floare frumoasă, biserica noastră. "Am simţit mâna, prezenţa şi lucrarea lui Dumnezeu" - Când s-a pus piatră de temelie a noii biserici? În â90 am făcut partea de documentaţie cu arhitectul Grigore Filimon şi inginerul Oltean Emil, şi după aceea s-a pus piatra de temelie în 16 iunie 1991, după care ne-am apucat de treabă. - Cum a fost această perioadă, de aproape douăzeci de ani? Aproape douăzeci de ani de muncă şi zbucium, însă am pus mult suflet în toată această perioadă şi am simţit mâna, prezenţa şi lucrarea lui Dumnezeu. - Când aţi început să slujiţi în biserică? A doua zi de Crăciun, în 1993, a fost binecuvântată partea de jos a bisericii. De atunci am început să oficiem sfintele slujbe şi a fost bine că i-am strâns pe oameni acolo, e o comunitate puternică, mulţi tineri cu misiune, zicem noi, frumoasă. - Dacă ar fi să le-o descrieţi cititorilor, cum arată biserica? Arată ca o mireasă, facem acum ultimele pregătiri, eforturi, când aşteptăm pe Preafericitul Părinte Patriarh Daniel să vină, însoţit de un sobor de 15 vlădici, să pună pecetea binecuvântării peste osteneala noastră de douăzeci de ani de zile. A donat prima pensie bisericii, pentru că a rămas în viaţă Spuneam de lucrarea lui Dumnezeu, şi să vă dau câteva exemple. Eram odată lângă biserică, deci pe şantier, acolo, cu schele, cu muncitori, şi trec doi elevi, un băiat şi o fată de la liceul pedagogic de atunci; eu predam religie acolo. M-au salutat respectuos şi i-am întrebat ce fac. Mi-au spus că organizează un program la Casa de Cultură şi căutau nişte sponsori. Şi zic: găsiţi şi nu prea găsiţi, nu-i aşa? Ei, ei, uite vreau să vă dau şi eu. La care imediat mi-au răspuns că "nu se poate, dumneavoastră aveţi nevoie de bani aici, la biserică!" Ei, am venit eu cu un argument şi le-am spus aşa: dacă primiţi de la mine, şi le-am dat cincizeci de mii cum era atunci, în 1997, să ştiţi că Dumnezeu îmi dă de zece ori mai mult. Şi vă spun, i-au luat cu greu, au plecat, au mulţumit, iar eu nu m-am mişcat de pe jumătatea aceea de metru pătrat şi a oprit o maşină şi cineva mi-a spus: "Părinte, vreau să dau pentru biserică cinci sute de mii". De zece ori mai mult decât am dat eu! Altădată aveam nevoie de nişte bani, să fac câteva plăţi, pentru că nu îmi ajungeau şi trebuia să merg să iau împrumut. Am luat-o prin cartier, m-am dus printre blocuri şi... unde să intru, pe ce scară? De la cine să cer? Şi opreşte o maşină şi şoferul îmi spune: "Părinte, vreau să dau două milioane pentru biserică", exact de cât aveam eu nevoie! Şi un ultim exemplu. A venit odată o femeie, o doamnă: "Părinte, vreau să fac o donaţie. Da, imediat, i-am răspuns. Mi­am pregătit chitanţierul, am scris numele şi întreb: Cât? Îmi răspunde: "Un milion două sute şaizeci". Şi am întrebat încă o dată, că nu era cifră rotundă. Zice: "Părinte, atâta donez, pentru că e prima mea pensie şi am făgăduit în faţa lui Dumnezeu că, dacă voi trăi şi voi ieşi la pensie, prima pensie o dau la biserica asta". Ca să vedeţi că s-a pus acolo mult suflet, nu numai din partea noastră. Au vrut să trăiască, să vadă biserica terminată Biserica are 32 de metri lungime, 18 metri înălţime, la abside, şi 36 metri înălţime la cupola mare, până la cruce, o adevărată catedrală! Pictura este în tehnica fresco. Pictorul, artist şi un om vrednic, Nicolae Govoreanu, a pictat singur biserica, în câţiva ani de zile. Noi zicem că e foarte reuşită şi e la a douăzecea biserică pe care o pictează Nicolae Govoreanul, este o încununare. Iconostasul este foarte frumos, nişte meşteri de la Târgu-Mureş au lucrat o jumătate de an la el şi tot ei au făcut şi mobilierul, stranele şi uşile. - Ce înseamnă pentru dumneavoastră şi pentru enoriaşii de la Biserica "Sfânta Maria" din Blaj acest eveniment? Cred că unul de neuitat şi aşteptat şi cu nerăbdare, şi cu bucurie. Câţi, Dumnezeu să-i odihnească, s-au dus dintre noi, iar alţii ziceau: "Eu nu mai trăiesc să mai văd biserica asta terminată". Şi aşa cum mulţi L-au aşteptat pe Mântuitorul şi s-au dus cu dorul să vină Mesia, aşa şi dintre cei de acum, mulţi au plecat la Domnul. Dar se vor bucura, împreună cu noi, pe 5 septembrie, acolo din cer.