„Simbolul unei civilizații creștine în care generozitatea ocupă un loc central”
În ziua de pomenire a Sfântului Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei, vineri, 6 decembrie, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt de învățătură în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reședința Patriarhală. Preafericirea Sa a subliniat faptul că „Sfântul Nicolae este chipul iubirii sfinte, milostive și smerite, confirmând ce spune psalmistul prin cuvintele: «Minunat este Dumnezeu întru sfinții Lui» (Psalmul 67, 36)”.
În deschiderea cuvântului său, Patriarhul României a precizat că Sfântul Nicolae se bucură de o popularitate deosebită atât în creștinătatea răsăriteană, cât și în Apusul creștin, acolo unde se află cinstitele sale moaște: „Ca Episcop al Mirelor Lichiei, el a fost un om foarte dinamic și un păstor bun. Se pare că înainte sau după alegerea sa ca episcop, pentru faptul că a mărturisit credința în Iisus Hristos cu mult curaj, a suferit întemnițare în timpul persecuției împăratului roman Dioclețian sau a împăratului Liciniu. Sfântul Nicolae a fost eliberat de împăratul Constantin cel Mare, care a dat un decret de libertate religioasă în anul 313. Sfântul Nicolae s-a arătat nu doar un apărător al credinței creștine ortodoxe în fața păgânilor, ci și în fața ereticilor. În vremea sa era răspândită erezia lui Arie din Alexandria, care spunea că Iisus Hristos nu este Dumnezeu, ci este o creatură a lui Dumnezeu, Dumnezeu adevărat fiind numai Tatăl, cele trei Persoane ale Sfintei Treimi nefiind deci deoființă. Tulburarea creată de erezia lui Arie a dezbinat imperiul în timpul Sfântului Constantin cel Mare, care a convocat în anul 325 un Sinod Ecumenic, ținut la Niceea. La acest sinod a fost condamnată erezia lui Arie, iar printre episcopii prezenți s-a aflat și Sfântul Nicolae al Mirelor Lichiei. Acesta s-a arătat apărător al credinței ortodoxe în fața rătăcirii ereziei ariene. De aceea, în troparul său el este numit îndreptător sau dreptar al credinței, chip al blândeții și dascăl al înfrânării”.
Părintele Patriarh Daniel a evidențiat apoi bunătatea, blândețea și milostivirea Sfântului Nicolae, virtuți care l-au făcut cunoscut în întreaga lume creștină, amintind în special de eliberarea din temniță a trei tineri ofițeri condamnați pe nedrept, de ajutorarea unor fete sărace și salvarea lor de la o viață umilitoare, precum și de scăparea cetății Mirelor Lichiei de la înfometare prin îndreptarea către ea a unei corăbii încărcate cu grâu. „Sfântul Nicolae a ocrotit o mulțime de oameni naufragiați. De aceea, el este considerat și patronul spiritual al celor care călătoresc pe ape. În multe părți ale Greciei, există vapoare care au în interior câte un paraclis închinat Sfântului Ierarh Nicolae, ocrotitorul corăbierilor sau al marinarilor. Sfântul Nicolae este, în general, ocrotitor al săracilor, al orfanilor, al văduvelor, dar și prieten al copiilor. El este considerat drept cel ce aduce daruri în ajunul sărbătorii sale, plasându-le în ghetuțele copiilor. A devenit foarte popular și în Occident unde, prin secolul al 18-lea, s-a instituit în cinstea sa o sărbătoare numită «Santa Claus». (...) De-a lungul veacurilor, Sfântul Nicolae a devenit simbolul unei civilizații creștine în care dărnicia sau generozitatea ocupă un loc central. El a devenit popular nu pentru că a fost foarte învățat, nu pentru că a construit mult, nici pentru că a scris mult, ci pentru că a arătat multă iubire smerită și milostivă. A fost un apărător al celor nedreptățiți, umiliți și săraci, și el îi ajută pe toți cei care au nevoie de ajutorul lui Dumnezeu”, a adăugat Întâistătătorul Bisericii noastre.
Patriarhul României a precizat că, după adormirea sa, „moaștele Sfântului Nicolae au rămas pentru multă vreme în Mira Lichiei. Dar, în anul 1087, pentru a nu cădea sub stăpânire musulmană, au fost duse la Bari, în Italia, ajungând acolo în data de 9 mai. De aceea, există două sărbători ale Sfântului Nicolae: 6 decembrie, ziua trecerii la cele veșnice, și 9 mai, mutarea moaștelor sale de la Mira Lichiei la Bari. Mai ales în Biserica Rusă sărbătoarea de vară a Sfântului Nicolae este foarte populară. La Bari, deasupra raclei cu sfintele sale moaște se află o candelă cu două făclii, pentru a arăta că el este un sfânt iubit atât în Răsărit, cât și în Apus”.
De asemenea, Preafericirea Sa a remarcat faptul că Sfântul Nicolae se bucură de o mare evlavie în capitala României: „În București, el este foarte iubit, mai ales începând cu 1600, an în care domnitorul Mihai Viteazul a unit cele trei provincii românești. Atunci, mâna dreaptă a Sfântului Nicolae a fost adusă de la Bari la București în schimbul unei sume mari de bani. Ea se află acum în Biserica «Sfântul Gheorghe»-Nou, ctitorie a Domnitorului Martir Constantin Brâncoveanu, și este cinstită cu multă evlavie de credincioși. Astăzi, în București, 44 de biserici poartă un hram al Sfântului Nicolae. Credeam că Sfânta Parascheva ocrotește cele mai multe biserici în Capitală, 25 la număr, dar am constatat de curând că Sfântul Nicolae are 44 de biserici închinate lui în București. Acest lucru înseamnă că prezența mâinii sale milostive a lucrat în conștiința și în inimile locuitorilor orașului București, învățându-i că adevărata bucurie vine nu din egoism și lăcomie, ci din bunătate și dărnicie”.
La final, Părintele Patriarh i-a felicitat pe toți cei care poartă numele de Nicolae sau derivate ale acestuia, urându-le ani mulți cu sănătate, mântuire, pace și ajutor de la Dumnezeu.