Simpozion Naţional de Teologie la Palatul Patriarhiei

În Aula Magna „Teoctist Patriarhul“ a Palatului Patriarhiei a avut loc ieri, 22 mai, sesiunea festivă de deschidere a lucrărilor Simpozionului Naţional de Teologie „Constantin Brâncoveanu şi contribuţia lui la sporirea patrimoniului cultural, educaţional, spiritual şi social-filantropic al Ţării Româneşti în contextul european al veacului al XVIII-lea“. În partea a doua a zilei, Palatul Patriarhiei a găzduit trei sesiuni de comunicări ştiinţifice în Sala „Conventus“. Simpozionul continuă şi astăzi cu încă trei sesiuni.

La evenimentul organizat de Sectorul teologic-educaţional al Patriarhiei Române în colaborare cu Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul“ din Bucureşti au participat miniştri, academicieni, oameni de cultură, cadre didactice, studenţi, elevi seminarişti şi credincioşi dornici să descopere contribuţia Sfântului Domnitor Martir Constantin Brâncoveanu la dezvoltarea Ţării Româneşti.

Sesiunea festivă a lucrărilor simpozionului a debutat cu un cuvânt de bun venit rostit de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, intitulat „Sfântul Domnitor Martir Constantin Brâncoveanu - model al iubirii jertfelnice şi statornice faţă de Hristos şi de neamul românesc“. Moderatorul acestei sesiuni festive de deschidere a lucrărilor a fost pr. dr. Viorel Ioniţă, consilier patriarhal onorific şi profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul“ din Bucureşti.

„Reper luminos de unitate şi continuitate“

Ministrul educaţiei naţionale, Remus Pricopie, a vorbit despre domnia Voievodului Martir Constantin Brâncoveanu ca „reper luminos de unitate şi continuitate“, apreciind că „politica lui s-a întemeiat pe realităţile româneşti de la sfârşitul secolului XVII şi începutul secolului XVIII, dar a fost în acelaşi timp deschisă colaborării pe plan cultural şi religios atât cu Orientul ortodox, cât şi cu Apusul catolic şi protestant, ceea ce a dat forţă construcţiei statale interne, dar a contribuit şi la integrarea progresivă a culturii româneşti în cultura europeană“. Ministrul educaţiei a afirmat că „domnia brâncovenească este mai mult decât un capitol al evoluţiei noastre. Ea începe o nouă eră şi înseamnă începutul maturităţii noastre culturale şi artistice“. Totodată, a amintit rolul pe care Sfântul Constantin Brâncoveanu l-a avut în punerea bazelor a ceea ce avea să devină învăţământ superior în România modernă şi a subliniat necesitatea cooperării dintre învăţământul de stat şi învăţământul teologic în ţara noastră.

„Un mare sprijinitor al oamenilor de cultură“

Acad. Ionel Valentin Vlad, preşedintele Academiei Române, a arătat că „în timpul lui Constantin Brâncoveanu ţara a fost un centru diplomatic, cultural şi politic european, domnitorul asigurând un echilibru benefic pentru ţară, la confluenţa a trei mari imperii“. De asemenea, a subliniat legătura strânsă între cultură şi spiritualitate în timpul Domnitorului Martir: „În domnia lui strălucită s-au zidit biserici şi mănăstiri renumite, s-au deschis şcoli de diferite grade, s-au tipărit cărţi în diferite limbi, s-a terminat tipărirea Bibliei de la Bucureşti din 1688, au fost sprijiniţi şi încurajaţi oamenii de carte, s-au acordat ajutoare multor aşezăminte bisericeşti căzute sub dominaţie otomană. A fost un mare sprijinitor al oamenilor de cultură, atât români, cât şi străini“.

„Ctitor de civilizaţie şi ethos românesc“

Victor Opaschi, secretar de stat la Secretariatul de Stat pentru Culte, a afirmat că Sfântul Voievod Martir Constantin Brâncoveanu este „un personaj complex, un ctitor de civilizaţie şi ethos românesc, atât la nivel spiritual, cultural, educaţional, cât şi politic. Efortul de prezentare a domnitorului în adevărata sa lumină a fost inaugurat de către Biserica Ortodoxă Română, care în anul 1992 i-a recunoscut apartenenţa la comunitatea sfinţilor. Un gest nu doar simbolic, care a fost urmat de ample proiecte de restaurare a lăcaşurilor de cult ctitorite de el, devenite nu doar mari centre de pelerinaj şi turism religios, ci şi spaţii ale promovării memoriei Domnitorului Martir“.

„Mare iubitor şi ocrotitor al culturii şi cultului“

Prof. dr. Mircea Dumitru, rectorul Universităţii din Bucureşti, a vorbit despre „rolul cultural îndeplinit de marele nostru înaintaş care în anul 1694 ctitorea Academia Domnească de la Mănăstirea „Sfântul Sava“, o instituţie de învăţământ de rang mediu şi superior care este precursoarea Universităţii“: „Constantin Brâncoveanu a fost un mare iubitor şi ocrotitor al culturii şi cultului, un ctitor care a contribuit cu multă râvnă la sporirea patrimoniului cultural, educaţional, spiritual şi social-filantropic al Ţării Româneşti în veacul în care a trăit. El a fost, totodată, şi cel care a conştientizat nevoia şi importanţa înfiinţării unei şcoli de nivel superior, punând bazele Academiei Domneşti organizate după modelul Academiei din Constantinopol. Înfiinţarea Universităţii din Bucureşti în anul 1864 finalizează un parcurs istoric şi o aspiraţie mai veche către învăţământul superior românesc. Pe acest parcurs, Academia Domnească de la Mănăstirea „Sfântul Sava“ a Voievodului Martir Constantin Brâncoveanu este un reper esenţial, o piatră de hotar care a orientat începuturile învăţământului superior din Ţara Românească şi pe toţi cei care au slujit şi slujesc şcoala românească, educaţia şi cultura acestui popor“.

Constantin Brâncoveanu în context european

În partea a doua a sesiunii festive au fost prezentate trei comunicări de membri ai Academiei Române. Acad. prof. dr. Dan Berindei a vorbit despre epoca şi personalitatea domnitorului Constantin Brâncoveanu. „La 15 august 1714 a avut loc nu numai sfârşitul martiric al domnitorului şi al fiilor săi, ci şi încheierea unei etape din istoria naţională. În principatele române Valahia şi Moldova avea să fie statornicit pentru mai bine de un veac sistemul domniilor fanariote. Brâncoveanu a păşit prin credinţa, dârzenia şi sacrificiul său nu numai în rândul sfinţilor, ci marea sa personalitate s-a înscris printre conducătorii iluştri ai românilor, bucurându-se întotdeauna de meritate preţuire şi cinstire“, a spus academicianul Dan Berindei.

În continuare, acad. prof. dr. Răzvan Theodorescu a prezentat comunicarea „Constantin Brâncoveanu, un model princiar“. Domnitorul român a cultivat tradiţia şi descendenţa bizantină a liniei sale princiare şi a arătat o deosebită fidelitate faţă de Biserica Ortodoxă şi creştinism în general, identificându-se cu modele de împăraţi. „Atenţia acordată Bizanţului era în fond şi o privire către începuturile Ortodoxiei, al cărei ocrotitor Constantin Brâncoveanu se voia, după modelul lui Neagoe Basarab şi Vasile Lupu. Începuturile creştinismului însuşi erau sculptate în acest mod, de unde şi gustul întru totul particular pentru cultul patronului princiar, care era întemeietorul Constantinopolului în veacul al IV-lea şi primul împărat creştin, Sfântul Constantin cel Mare“, a spus acad. Răzvan Theodorescu.

Soarta ctitoriilor brâncoveneşti din Ardeal

Despre ajutorul dat de domnitor românilor din Transilvania a vorbit părintele acad. prof. dr. Mircea Păcurariu de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu. Dintre ctitoriile brâncoveneşti de peste munţi, părintele a amintit despre Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus şi despre trei biserici: Biserica „Sfântul Nicolae“ din Făgăraş, Biserica „Sfinţii Arhangheli“ din Ocna Sibiului şi biserica de la Poiana Mărului de lângă Zărneşti. Aceste vetre de spiritualitate şi cultură munteană de pe pământ ardelean au suferit toate de pe urma expansiunii catolice. Mănăstirea de la Sâmbăta de Sus, deşi cruţată de tunurile generalului Buccow, a fost în cele din urmă distrusă la 1785. „Biserica brâncovenească din Făgăraş a avut o soartă tristă pentru că în ziua Schimbării la Faţă din anul 1723, episcopul unit Ioan Patachi cu sprijinul autorităţilor militare din Făgăraş a intrat în biserică, unde a avut loc instalarea lui, iar biserica a devenit catedrală a Episcopiei unite până când sediul acesteia s-a mutat la Blaj. În aprilie 1761, cunoscutul general Adolf Nikolaus von Buccow, care ne-a distrus mănăstirile şi schiturile, a intrat în Ocna Sibiului însoţit de companii de infanterişti şi husari cu tunuri, au ocupat biserica cu forţa, iar episcopul unit Petru Pavel Aron a intrat în biserică şi a resfinţit-o“, a spus părintele Mircea Păcurariu.