Sinaxă monahală în Arhiepiscopia Bucureştilor

Stareţii şi stareţele, egumenii şi egumenele de la mănăstirile şi schiturile din cadrul Arhiepiscopiei Bucureştilor s-au întrunit ieri, 5 octombrie, la Mănăstirea Caraiman, judeţul Prahova, sub preşedinţia Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Evenimentul s-a desfăşurat în sala de conferinţe a Centrului social-pastoral „Sfânta Cruce” al mănăstirii şi se încheie astăzi.

Programul sinaxei a debutat cu Sfânta Liturghie, oficiată în Biserica „Înălţarea Sfintei Cruci” a Mănăstirii Caraiman de Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, înconjurat de un sobor de slujitori. Tema sinaxei este dedicată anului 2015 – „Anul omagial al misiunii parohiei și mănăstirii azi” și „Anul comemorativ al Sfântului Ioan Gură de Aur și al marilor păstori de suflete din eparhii”. În deschiderea şedinţei de lucru, Întâistătătorul Bisericii noastre a subliniat că este necesară o intensificare a misiunii mănăstirilor, ca mărturie adusă pentru drepta credinţă, dreapta vieţuire şi pentru ajutorarea oamenilor care au nevoie de un sfat bun, de o lumină pentru viaţă şi de o încurajare. „Este o vreme în care noi trebuie să îmbinăm cuvântul luminos cu fapta bună şi să aducem mărturia iubirii lui Hristos în lume, pentru că Hristos lucrează prin Trupul Său tainic, prin Biserică. În mod deosebit, viaţa monahală este o lumină, o călăuză pentru viaţa Bisericii, aşa cum spune şi Sfântul Ioan Gură de Aur, care numeşte mănăstirea un liman de linişte, de rugăciune, de trăire şi de bucurie duhovnicească. Mănăstirea nu este o simplă comunitate de reflecţie, ci o comunitate care trăieşte prezenţa lui Hristos şi care o reflectă apoi în jur. Mănăstirea are mai intens decât parohia dimensiunea eshatologică”, a explicat Preafericirea Sa.

„Monahul rămâne nădejdea umanităţii”

Invitatul de onoare la acest eveniment a fost Preasfinţitul Părinte Visarion, Episcopul Tulcii. Preasfinţia Sa a prezentat referatul intitulat „Responsabilitatea monahismului astăzi”, în care a subliniat că într-o societate marcată de duhul secularizării, mănăstirile şi vieţuitorii din ele trebuie să fie mijlocire, lumină, odihnă, limpezime şi putere pentru Biserică şi pentru societate. „Monahul sfinţeşte natura umană însăşi şi devine astfel un reper spiritual, far călăuzitor pentru cei din jurul său. Monahul poartă în inima sa ca pe un tezaur de mare preţ pe toţi oamenii pe care îi aduce la Dumnezeu şi îi aduce lui Dumnezeu în chip euharistic. Viaţa lui devine o lumină ce are o profundă dimensiune eclesială şi liturgică în acelaşi timp. Trăirea monahală fiind hristocentrică, cu accentul pus pe Euharistie, ca semn al comuniunii noastre cu Dumnezeu, duce la o mai mare apropiere între noi şi Dumnezeu, dar în acelaşi timp şi la o aprofundare conştientă şi liberă a demnităţii umane, demnitate restaurată ontologic prin Jertfa şi Învierea Mântuitorului Iisus Hristos (...). Monahul rămâne nădejdea umanităţii, mai ales în aceste vremuri de criză spirituală şi de abis secularizant, pentru că el descoperă măsura omului adevărat, şi anume, a omului îndumnezeit, a omului sfinţit, a omului chip al lui Dumnezeu. Este nevoie astăzi de a redescoperi aceste valori sacramentale şi liturgice, care au făcut ca monahismul să fie de-a lungul vremii o elită duhovnicească ce a apărat Biserica în vremuri de încercare şi care a creat, de altfel, o spiritualitate centrată pe Evanghelia Domnului Hristos şi pe slujirea aproapelui. Monahul este ochiul lumii îndreptat spre Dumnezeu, iar lumina pe care Acesta o dă monahului o trimite deopotrivă şi lumii”, a arătat Preasfinţitul Părinte Visarion. 

În continuare, arhim. David Petrovici, stareţul Mănăstirii Caraiman, a prezentat referatul intitulat „Mănăstirea: misiune şi slujire într-o societate secularizată”, în care a precizat că o lume secularizată şi descreştinată nu poate fi vindecată decât prin promovarea unei conştiinţe eclesiale în Duhul Sfinților Părinți, prin conştientizarea faptului că lumea întreagă trebuie să-L pună din nou în centrul preocupărilor sale pe Dumnezeu, şi nu pe om. „Pentru Ortodoxie, monahismul a fost dintotdeauna inimă şi cuvânt, rugăcine pentru întreaga lume, mărturisire a adevărului, coloana vertebrală ce nu se frânge şi totodată vorbă de mângâiere. Viața monahală reprezintă un model pentru viața credin­cio­șilor. Mănăstirea este izvor de sfințenie, de bine, de adevăr și de frumos. Din mănăstire iz­vo­răște tezaurul liturgic și iconografic al Bisericii sau cultura fundamentală, originară a poporului. Viața monahală este re­lație harică, vie și permanentă cu Hristos și de aceea prima lucrare misionară a monahismului este rugăciunea, întrucât ea are o mare putere de înnoire și transfigurare a vieții. În lumea modernă, Biserica este confruntată cu fenomenul secularizării. Esența secularizării constă în faptul că deturnează atenția omului de la problemele spirituale, duhovnicești, de la Dumnezeu, spre valorile materiale, trecătoare, omul devenind sclavul acestora din urmă. Secularizarea a determinat înstrăinarea omului de adevăratele valori spirituale, în așa fel încât el a devenit un sclav al propriilor nevoi. Omul contemporan se confruntă cu o adevarată criză spirituală, care conduce la alienare și individualism, la deznădejde și dezorientare”, a explicat arhim David Petrovici.

„Pelerinajul - o școală activă de geografie, istorie și spiritualitate”

De asemenea, arhim. David Petrovici a subliniat că o prioritate a Bisericii noastre trebuie să o reprezinte copiii, tinerii şi adolescenții. „Biserica, prin parohii și mănăstiri, poate veni în ajutorul școlii, al orei de religie, pentru desăvârșirea procesului de educare a tinerei generații în spiritul valorilor creștine. Tânăra generație este cea mai expusă unor influențe diverse, unele foarte dăunătoare, ce o pot deturna de la mesajul creștin. În afara Bisericii, fără convingeri creștine, tinerii se simt singuri, debusolați, dezamăgiți, trăind o viață lipsită de sens. De aceea, prin valorile ei specifice, mănăstirea poate propune tinerilor adevărata cale spre mântuire, îi poate ajuta să-L descopere pe Hristos, Mântuitorul lumii, le poate sta alături în formularea unor idealuri înalte de viață. Tinerii trebuie să găsească în mănăstire sfaturi pentru o viață morală, pilde și modele de existență, pentru a se putea împărtăși de darurile oferite de o credință și o viață curată în Hristos. În acest sens, rolul duhovnicului este covârșitor. La scaunul duhovniciei se pot modela conștiințele (...). Astăzi, pe lângă factorul liturgic, factorul pelerinaj a devenit un factor generator de entuziasm și de determinare creștină. De aceea, credem în dimensiunea misionar - pedagogică a pelerinajului, un fel de școală activă de geografie, de istorie și de spiritualitate. Pentru că, în ava­lanșa de alternative comu­nica­ționale, pelerinajul rămâne, dincolo de orice, un drum împreună cu celălalt, adică o școală de comunicare directă, alternată de efortul comun de parcurgere a unui itinerar, o regăsire a ta prin celălalt”, a spus arhim. David Petrovici. 

A luat apoi cuvântul monahia Atanasia Văetişi, de la Mănăstirea Stavropoleos din Bucureşti, care a prezentat referatul „Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur – Liturghie, hagiografie şi iconografie”. Monahia Atanasia a prezentat viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur, după scrierile istoricilor contemporani ai sfântului: Socrate, Sozomen şi Teodoret de Cyr. 

Ultimul referat a fost prezentat de monahia Emanuela Tăbăraş de la Mănăstirea Pasărea, care a vorbit stareţilor şi stareţelor despre monahia Pahomia Marinescu de la Mănăstirea Pasărea (trecută de curând la Domnul), de la a cărei naştere s-au împlinit anul acesta 100 de ani. Titlul referatului a fost „Monahia Pahomia Marinescu – model de slujire a lui Hristos şi a aproapelui”.

În prezidiu, alături de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel s-au aflat Preasfinţitul Părinte Visarion, Episcopul Tulcii, Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, arhim. Veniamin Goreanu, consilier administrativ-bisericesc al Arhiepiscopiei Bucureştilor, şi arhim. Nectarie Şofelea, exarh administrativ al Arhiepiscopiei Bucureştilor. 

Va fi înfiinţată o comisie naţională pentru arhitectura bisericească

În partea a doua a întrunirii s-au desfăşurat consultări cu specialişti din cadrul Sectorului monumente şi construcţii bisericeşti al Arhiepiscopei Bucureştilor, privind legislaţia şi activitatea de conservare, de consolidare şi de restaurare a monumentelor istorice. „Avem obligaţia să reparăm, să restaurăm, să evidenţiem şi să transmitem valorile spirituale, care se văd în toate monumentele noastre, istorice sau de artă, bisericeşti. Dorim să înfiinţăm o comisie la nivel de patriarhie şi pentru arhitectură bisericească. Avem o comisie pentru pictură bisericească, dar este necesară şi o comisie naţională bisericească pentru arhitectură, ca să ştim cum se construieşte o biserică şi cum trebuie respectată arhitectura monumentelor istorice”, a subliniat Preafericirea Sa.