Sinaxă monahală în Arhiepiscopia Bucureștilor

Stareții, starețele, egumenii și egumenele așezămintelor monahale din cuprinsul Arhiepiscopiei Bucureștilor s-au reunit joi, 28 noiembrie 2024, la Palatul Patriarhiei, unde au participat la ședința de lucru a sinaxei monahale anuale. În cadrul întrunirii prezidate de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel au fost prezentate două referate tematice și au avut loc discuții în plen legate de tematica Anului omagial și comemorativ 2024. 

Înaintea lucrărilor sinaxei, în Sala „Europa Chris­tiana” a Palatului Patriarhiei, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, a săvârșit slujba de Te Deum, la care au participat și stareții, starețele, egumenii și egumenele vetrelor monahale din cadrul eparhiei. La finalul slujbei, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a hirotesit întru arhimandrit cinci protosingheli din Arhiepiscopia Bucu­reștilor. 

În cuvântul de deschidere a sinaxei monahale, care s-a desfă­șurat în Sala „Conventus” a Palatului Patriarhiei, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a prezentat tematica întâlnirii, amintind că atât Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iași, cât și Sfântul Ierarh Nectarie de la Eghina s-au născut pe teritoriul Traciei. „Sfântul Nectarie s-a născut în Silivria, în zona Constantinopolului, în Tracia. Tot în zona aceea s-a născut și Sfânta Cuvioasă Parascheva: Epivata Traciei. Este semnificativ faptul că acești doi sfinți s-au născut într-o zonă numită Tracia. Este de remarcat faptul că în secolul al 11-lea, când a trăit Sfânta Cuvioasă Parascheva, populația Traciei din zona Constantinopolului era formată jumătate din greci și jumătate din vlahi. Mai târziu, când s-a născut Sfântul Nectarie, în zonă existau încă vlahi, dar nu așa mulți ca în secolul al 11-lea. De aceea, trebuie să fim foarte atenți când vorbim despre titulatura acestor sfinți. Sfânta Cuvioasă Parascheva este din Epivata Traciei și de la Iași. Când se spune «din» arată originea, iar când se spune «de la», se arată locul unde se află moaștele ei acum. Sfântul Ierarh Nectarie este din Silivria, a fost ierarh de Pentapole, în Egipt, dar ultima parte a vieții a trăit în Eghina, unde a înființat o mănăstire și a construit o biserică mare. De aceea, el nu este «al Eghinei», ci de la Eghina, fiindcă acolo se află mormântul lui”.

În prezidiul sinaxei, alături de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel s-au aflat Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, arhim. Nectarie Șofelea, starețul Mănăstirii Radu Vodă și exarh administrativ al Arhiepiscopiei Bucureș­tilor, arhim. David Petrovici, stare­țul mănăstirii prahovene Caraiman și exarh de zonă, și pr. prof. dr. Bogdan Tătaru-Cazaban, cercetător științific în cadrul Institutului de Istorie a Religiilor al Academiei Române. 

„Vindecările Mântuitorului în exegeza Părinților Bisericii”

Lucrările au continuat cu prezentarea referatului „Vindecările Mântuitorului în exegeza Părin­ților Bisericii”, de către pr. prof. dr. Bogdan Tătaru-Cazaban: „I­den­­titatea unică a lui Hristos-vindecătorul constă, potrivit exegezei patristice, în cunoașterea inimilor pe care o are ca Dumnezeu, dar și în faptul că El este în același timp «medicul și remediul/medicamentul», după cum spune Sfântul Efrem, sau Fericitul Augustin într-o predică dintr-un ciclu descoperit abia la sfârșitul secolului trecut: «El Însuși este medicul, tot El este și remediul. Medicul - pentru că este Cuvântul; remediul - pentru că este Cuvântul care S-a făcut trup». De aceea, receptarea miracolelor Sale istorice va fi predominant spirituală și sacramentală, în sensul că vindecările sunt înțelese și ca prefigurări ale tainelor prin care, în Biserică, Hristos lucrează mântuirea celor care cred. Întâi, prin conferirea Botezului, despre care avem cele mai multe mărturii patristice. Iată cum exemplifică Sfântul Grigorie Teologul efectele Tainei Botezului asupra sufletului: «Ieri erai un suflet cananean, încovoiat de păcate; astăzi te-ai îndreptat prin Cuvântul (lui Dumnezeu); nu te îndoi din nou, nu te înclina spre pământ ca sub greutatea unui jug impus de cel rău și ca și cum nu ți-ai fi înălțat condiția umilă»” .

La final, părintele prof. dr. Bogdan Tătaru-Cazaban a arătat că exegeza Sfinților Părinți a fost, pe de o parte, „esențialmente hristologică, iar, pe de altă parte, complementar, spirituală (alegorică) și sacramentală”: „Cei care se botezau erau îndemnați, de Sfântul Chiril al Ierusalimului, de pildă, să creadă și în vindecarea trupească pe care o vor primi, dar întâietatea aparți­nea sensului spiritual, iertării păcatelor și noii vieți în Hristos. Toate situațiile particulare în care Hristos săvârșește vindecări sunt interpretate simbolic, fie din perspectiva condiției umane bolnave, pentru că era afectată de păcat, fie din perspectiva condiției Bisericii provenite dintre păgâni. Pentru sensibilitatea modernă, deși poate recunoaște îndrep­tățirea acestei exegeze, întreg peisajul hermeneutic pare a se situa prea departe de experiența trupească a bolii, de participarea la suferin­ța lumii. Or, aici, răspunsul este dat de centralitatea milostivirii dumnezeiești. Hristos este chipul iubirii milostive absolute, care devine proximitate vindecătoare. Însă nu doar atunci, în timpul vieții Sale pe pământ, ci și «pentru mulți» de-a lungul veacurilor, în Trupul Său mistic, care este Biserica”.

Pastorația pelerinilor care caută vindecare la Sfântul Nectarie

Următoarea prelegere, intitulată „Pastorația pelerinilor care caută vindecare la Sfântul Nectarie ca taumaturg”, a fost a părintelui ­arhimandrit Nectarie Șofelea, exarh administrativ al Arhiepiscopiei Bucureștilor și starețul Mănăsti­rii Radu Vodă din București: „În contextul contemporan marcat de o accentuată căutare spirituală și de multiple provocări în planul sănă­tății sufletești și trupești, în fenomenul pelerinajului la moaște sau la locurile sfinte asociate cu Sfântul Nectarie de la Eghina sau alți sfinți tămăduitori, reprezintă o realitate pastoral-bisericească ce merită o atenție deosebită din partea teologiei academice. Acest referat își propune să exploreze dimensiunile profunde ale pastorației pelerinilor care caută vindecare prin mijlocirea marelui taumaturg al secolului 20, cum este el cunoscut. Sfântul Nectarie se remarcă în rândul sfinților contemporani prin complexitatea personalității sale și prin impactul extraordinar pe care l-a avut și continuă să-l aibă asupra credincioșilor. Parcursul său biografic ilustrează împletirea luminoasă între erudiție și sfințenie, între slujirea instituțio­nală și harisma vindecărilor”. 

În continuare, părintele arhimandrit Nectarie Șofelea a subliniat aspecte ale înțelegerii pelerinajului în societatea contemporană. „Fenomenul pelerinajului la Sfântul Nectarie trebuie înțeles în contextul mai larg al tradiției taumaturgice ortodoxe. Încă din primele secole creștine Biserica a avut în sânul său sfinți vindecători. Această succesiune neîntreruptă de sfinți vindecători demonstrează prezența vie și lucrătoare a harului în Biserică, precum și grija permanentă a lui Dumnezeu pentru suferințele trupești și sufletești ale oamenilor. Sfântul Nectarie se înscrie în această tradiție cu particularități care îl fac deosebit de apropiat omului contemporan. Propriile sale suferințe și încercări, culminând cu cancerul, care i-a marcat ultimii ani de viață, îl fac un model de răbdare și spe­ranță pentru bolnavii de astăzi. (...) Experiența pastorală ne arată că întâlnirea pelerinului cu realitatea harică manifestată prin Sfântul Nectarie necesită o pregătire duhov­nicească temeinică. Nu putem reduce pelerinajul la dimensiunea sa exterioară de simplă deplasare geografică. El reprezintă în esența sa o călătorie spirituală, o transformare. În acest context, rolul preotului duhovnic capătă o importanță deo­sebită. Acesta are menirea să pregătească sufletul pelerinului pentru întâlnirea cu harul dumnezeiesc cultivând o înțelegere profundă a mijlocirii sfinților și o atitudine de smerită nădejde în purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Societatea contemporană aduce provocări specifice în practica pelerinajului. Observăm astăzi o tendință de comercializare excesivă, precum și manifestarea unor așteptări magice din partea unor pelerini insuficient catehizați. Aceste realități cer o abordare pastorală echilibrată, care să păstreze caracterul sacru al pelerinajului,- fără să ignore contextul social actual”, a reliefat părintele arhimandrit Nectarie Șofelea. 

În continuare au avut loc discuții în plen, în cadrul cărora au fost prezentate și dezbătute diferite probleme specifice de ordin misionar și administrativ întâmpinate de vetrele monahale în activitatea lor.