Slujbă cu trei arhierei la hramul Mănăstirii „Sfânta Ana“

Pelerinii care au trecut joi pragul mănăstirii orşovene „Sfânta Ana“ au avut parte de o bucurie duhovnicească înălţătoare. La altarul de vară al sfântului aşezământ monahal au slujit în sobor trei ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, din Oltenia şi Banat, ieromonahi, preoţi şi diaconi.

 

Sfânta Liturghie a fost săvârşită de Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, împreună cu Preasfinţitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei, şi Preasfinţitul Paisie, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei. Obştea de vieţuitoare, condusă de maica stareţă Iustina Popovici, au făcut din timp toate demersurile şi pregătirile necesare pentru ca bunii creştini să aibă o ambianţă adecvată rugăciunii şi să fie feriţi, pe cât posibil, şi de disconfortul termic specific perioadei. 

 

La finalul Sfintei Liturghii, Întâistătătorul Mitropoliei Olteniei, IPS Părinte Irineu, a pus la inima credincioşilor cuvânt adânc de învăţătură, vorbind despre fericirea adormirii omului întru nădejdea dobândirii Împărăţiei lui Hristos, aducând exemplificări din semnificaţiile sărbătorii curente. Părintele Mitropolit a arătat că numai o viaţă bineplăcută lui Dumnezeu, trăită pe făgaşul credinţei şi al rânduielilor bisericeşti, poate asigura creştinului un loc în Rai, în familiaritatea Sfintei Treimi. Întru aceeaşi nădejde, a vieţii veşnice, a fost săvârşit şi parastasul pentru ctitorii Sfintei Mănăstiri de pe Dealul Moşului. Dintre aceştia, se remarcă ziaristul interbelic Pamfil Şeicaru. După săvârşirea ceremoniilor religioase, ierarhii, preoţii, credincioşii şi obştea monahală au luat parte la tradiţionala agapă frăţească.

Mănăstirea „Sfânta Ana“ a fost ctitorită de Pamfil Şeicaru, care a luptat, în calitate de tânăr sublocotenent al Regimentului 17 Infanterie, în Primul Război Mondial. Ceea ce l-a determinat să ridice un aşezământ destinat vieţuirii de obşte este o întâmplare petrecută în anii războiului, care l-a marcat profund. În toamna anului 1916, chiar pe Dealul Moşului, ziaristul a fost acoperit cu pământ, alături de camaradul său de arme Petre Găvănescu, de explozia unui obuz. Amândoi au scăpat cu viaţă, iar Şeicaru a făgăduit să ridice în acest loc, atunci când va avea posibilităţi materiale, o mănăstire, în semn de mulţumire lui Dumnezeu, dar şi „în memoria tuturor eroilor care au căzut pentru o Românie Mare“, după cum nota el însuşi în actul de donaţie al mănăstirii către Mitropolia Olteniei, document notificat la München la 24 martie 1975. 

 

Aşezământul monahal a fost construit între 1936 şi 1939, perioadă în care Şeicaru era director al ziarului „Curentul“ şi deputat în Parlamentul României. În timpul comuniştilor, chiliile au fost transformate în locuri de cazare, în biserică funcţionând o discotecă şi un restaurant. În anul 1990, Mănăstirea „Sfânta Ana“ a fost preluată de proprietarul de drept, dându-i-se şi menirea pentru care a fost făcută. Astfel, abia în decembrie 1990, mănăstirea a fost sfinţită de episcopul Damaschin Severineanul, vicar al Mitropoliei Olteniei, ajutat de un sobor de preoţi localnici. Complexul monahal iniţial a fost alcătuit dintr-o biserică de lemn, cu elemente de stil tradiţional românesc şi chilii pe ambele părţi, ansamblul având forma literei „U“. În ultimul deceniu au mai fost construite clopotniţa cu un altar de vară şi un fost bloc de alimentaţie publică în care funcţionează actualmente Muzeul Memorial „Pamfil Şeicaru“, biblioteca, trapeza şi un atelier de croitorie.