Slujbă de pomenire pentru Patriarhul Justinian Marina
Patriarhul Justinian Marina a fost pomenit în biserica Mănăstirii Radu Vodă din Capitală în ziua împlinirii a 42 de ani de la trecerea la Domnul. Slujba de pomenire a fost săvârșită marți, 26 martie, de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.
Din soborul de slujitori care s-au rugat împreună cu Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor la slujba Parastasului pentru vrednicul de pomenire Patriarh Justinian a făcut parte și arhimandritul Nectarie Șofelea, exarh administrativ al așezămintelor monahale din Arhiepiscopia Bucureștilor și stareț al Mănăstirii Radu Vodă. La momentul liturgic comemorativ au participat credincioși bucureșteni și elevi ai Seminarului Teologic Ortodox „Nifon Mitropolitul” din București.
La finalul slujbei de pomenire, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a rostit un cuvânt de învățătură în care a evocat personalitatea celui de-al treilea Patriarh al României. „Pomenit de Biserica Ortodoxă Română la toate Sfintele Liturghii, alături de ceilalți întâistătători, Patriarhul Justinian este pomenit în mod special în acest loc pe care l-a iubit și l-a considerat de suflet. Aici venea adeseori, mai ales în ultimii 10 ani ai vieții și păstoririi sale. A fost un om al faptelor și, în acest an, în care Biserica noastră îi amintește pe preoții harnici, pe învățătorii și demnitarii care s-au implicat în viața comunităților românești, se cuvine să amintim că printre aceștia într-un loc de frunte se află Patriarhul Justinian. Mai întâi, în vremea slujirii sale ca preot în zona Râmnicului Vâlcii, a fost adeseori prezent în viața satului și a comunităților locale, după cum îl arată unele imagini slujind în parohii vâlcene sau la evenimente importante din viața oamenilor. A fost apoi implicat în vremea slujirii ca ierarh în Moldova și ca Patriarh începând cu anul 1948 printr-o lucrare socială deosebită, printr-un «Apostolat social», cum aveau să-l intituleze contemporanii și urmașii lui. Prezent în viața oamenilor sărmani, a familiilor cu mulți copii, a celor care treceau prin încercări și mai ales în viața familiilor preoțești care sufereau în urma trimiterii unor preoți misionari în temniță vreme îndelungată, în mod discret, el i-a ajutat fără ca nimeni să afle de intervenția lui. Avea, în primul rând, o inimă de părinte. Unul dintre contemporanii săi spunea că în persoana lui s-a întâlnit un permanent dialog între acrivia omului de cancelarie, care lucra în administrație, și bunătatea părintelui duhovnicesc”, a spus Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor. În continuare, ierarhul a vorbit despre legătura deosebită a Patriarhului Justinian cu lumea monahală. „Între așezămintele monahale ale Arhiepiscopiei Bucureștilor, care în vremea păstoririi sale era întinsă pe mai multe județe, aproape că nu a rămas mănăstire importantă pe care el să nu o fi refăcut, să nu o fi schimbat prin lucrările pe care le-a săvârșit. Mai ales cele din preajma cetății Bucureștilor, de lângă Târgoviște sau din județul Prahova vorbesc despre dragostea deosebită a marelui patriarh față de vetrele monahale”, a subliniat Preasfinția Sa. „Mănăstirea Radu Vodă îl cinstește în mod deosebit cu candelă nestinsă și cu flori așezate permanent întru amintirea acestui mare ierarh care a devenit, alături de cunoscuți voievozi ai Țării Românești, ctitorul care a refăcut așezământul monahal, salvându-l de la demolare și înfrumusețându-l după cum se vede”, a amintit în încheiere Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul.
Patriarhul de fericită amintire Justinian Marina a trecut la cele veșnice în 26 martie 1977 și își doarme somnul de veci în așteptarea învierii de obște în mormântul pe care și l-a pregătit încă din timpul vieții în naosul Bisericii „Sfânta Treime” a Mănăstirii Radu Vodă din București.