Slujbă în subsolul Catedralei din Făgăraş

Înalt Preasfinţitul Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, a oficiat Sfânta Liturghie alături de un sobor de preoţi şi diaconi la Catedrala "Sfântul Ioan Botezătorul" din Făgăraş, în duminica a IV-a după Rusalii, a Vindecării slugii sutaşului. Slujba a avut loc în subsolul clădirii aflate în construcţie, în capela închinată Sfântului Mare Mucenic Gheorghe şi Sfinţilor Martiri Brâncoveni. "Am îndemnat pe credincioşii care sunt dornici să vadă încheiată lucrarea aceasta să contribuie fiecare prin dragostea lor", a spus IPS Laurenţiu.

Subsolul catedralei din centrul oraşului Făgăraş a fost neîncăpător pentru numeroşii credincioşi care au venit să participe la Sfânta Liturghie, duminică 20 iunie. Slujba a fost oficiată de Înalt Preasfinţitul Laurenţiu, Mitropolitul Transilvaniei, alături de arhimandritul Ilarion Urs, stareţul Mănăstirii "Sfinţii Brâncoveni" de la Sâmbăta de Sus, pr. Ioan Ciocan, protopopul de Făgăraş, pr. Simion Săsăujan, paroh la Valea Aurie din Sibiu, preoţi şi diaconi din Făgăraş şi din Sibiu. În cadrul slujbei a fost hirotonit întru diacon Ioan Lucian Ciocan, absolvent al Facultăţii de Teologie Ortodoxă "Andrei Şaguna" din Sibiu, masterand la aceeaşi facultate. În cuvântul de învăţătură de la finalul Sfintei Liturghii la care s-a citit Evanghelia de la Matei, capitolul 8, în care se prezintă vindecarea slugii sutaşului, Înalt Preasfinţitul Laurenţiu a remarcat că "nu reţinem doar faptul că Mântuitorul a mai săvârşit o minune. Toţi suntem conştienţi că el, ca Dumnezeu şi Om, şi-a îndeplinit întru totul misiunea Sa, a propovăduit mântuire tuturor dar a şi realizat-o, nu doar prin minunile pe care le-a făcut, care atestau dumnezeirea Sa, ci prin minunea minunilor, prin jertfa Sa de pe cruce". Rostul Evangheliei, prin pildele sale, este şi acela de a-i învăţa pe credincioşi "cum să ne apropiem de Hristos şi mai ales cum să ne bucurăm de darurile care se revarsă din cer peste noi", a spus IPS Laurenţiu. Smerenia care a întărit credinţa În Evanghelia citită în a IV-a duminică după Rusalii, la Sfântul Evanghelist Luca aflăm că la acest sutaş, ofiţer roman care a avut în subordinea lui 100 de soldaţi, a trimis pe reprezentanţii evreilor să Îl roage pe Hristos să se milostivească de slujitorul său. Evreii au spus despre sutaş că "deşi nu este evreu a avut multă înţelegere faţă de noi şi el ne-a zidit sinagoga". Apoi, la Sfântul Evanghelist Matei este precizată doar întâlnirea dintre sutaş şi Mântuitorul Iisus Hristos, după cum a precizat IPS Laurenţiu: "Acest om, impresionat de minunile săvârşite de Mântuitorul Iisus Hristos, s-a apropiat să-I ceară ceva deosebit, nu pentru sine, ci pentru slujitorul său, spunându-i că slujitorul lui este grav bolnav acasă. Mântuitorul i-a răspuns "Voi veni şi-l voi vindeca". Sutaşul însă continuă dialogul cu Mântuitorul, smerindu-se pe sine: "Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul casei mele. Ci zi numai cu cuvântul şi se va tămădui slujitorul meu. Pentru că şi eu sunt om sub ordine, am în subordinea mea pe alţii. Zic âDu-te!â şi se duce, âFă aceasta!â şi face". Văzând smerenia acestuia care i-a întărit credinţa, Iisus a spus celorlalţi "Adevărat vă zic vouă, n-am întâlnit o astfel de credinţă în tot Israelul, în poporul ales", apoi a rostit cuvintele profetice "Vor veni mulţi de la Răsărit şi de la Apus şi se vor bucura de Împărăţia cerurilor, iar fiii împărăţiei vor fi daţi afară". Atunci a spus sutaşului "Mergi să fie după credinţa ta!"". Astfel, "Mântuitorul a dorit să ne ofere nouă un exemplu deosebit de credinţă smerită şi rugăciune, nu pentru noi, ci pentru semenul nostru, pentru că dacă tu te rogi lui Dumnezeu să aibă grijă de cel care îţi stă alături, nu te va uita nici pe tine. Dumnezeu a spus "Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate celelalte se vor adăuga vouă", nu sunt excluse, nu suntem nici noi excluşi din darul lui Dumnezeu, dar există o altă ordine decât cea pe care de obicei o căutăm noi, punându-ne nevoile noastre înaintea celorlalte nevoi, ale semenilor noştri. Mântuitorul a arătat că Împărăţia lui Dumnezeu este deschisă tuturor, iar cei care se pretindeau membri de drept vor fi alungaţi afară tocmai pentru faptul că ei nu ştiu să împlinească voia lui Dummezeu şi se cred doar îndreptăţiţi să moştenească Împărăţia Cerurilor". Milostenia, o statornicie în dragostea faţă de aproapele Din această pildă se vede credinţa puternică a sutaşului, impresionat de miracolul dumnezeirii manifestat prin lucrările săvârşite de Mântuitorul Hristos. Sutaşul L-a cinstit pe Mântuitorul Hristos, mai mult decât ca pe un iudeu. "Iudeii nu intrau în casele păgânilor, erau opriţi, considerau că se spurcă dacă intrau în casa unui păgân. Sutaşul I-a spus Mântuitorului "nu sunt vrednic" dar nu I-a spus "Învăţătorule", ci i-a spus "Doamne", recunoscându-L ca Fiu al lui Dumnezeu. Nu I-a spus ca Sfântul Petru "Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnzeu celui Viu" dar, prin manifestarea sa, prin credinţa sa şi mai ales prin smerenia credinţei sale, I-a oferit o cinste deosebită Mântuitorului Iisus Hristos", a arătat IPS Mitropolit Laurenţiu. De aceea, Mântuitorul remarcă "Nici în Israel n-am găsit atâta credinţă". O remarcă asemănătoare a mai făcut Mântuitorul atunci când a vorbit cu femeia cananeeancă. La solicitarea femeii, Iisus îi răspunde "Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor". Dar femeia, având credinţă, Îi răspunde: "Da, Doamne, dar şi câinii manâncă din firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor", iar răspunsul Domnului este "O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie după cum voieşti", a mai arătat IPS Laurenţiu. "Iubiţi credincioşi, credinţa nu e o simplă declaraţie că există Dumnezeu. Nu e credincios cel care crede că există Dumnezeu. Dumnezeu există şi dacă nu credem noi. Este credincios cel care împlineşte voia lui Dumnezeu, cel care menţine legătura cu Dumnezeu, cel care călătoreşte împreună cu Hristos şi-şi dovedeşte, prin viaţa sa, smerenia credinţei, altruismul, adică iubirea faţă de semen. Noi suntem datori să privim împrejurul nostru. Oamenii sărmani şi neputincioşi, oamenii care au nevoie de ajutor sunt lăsaţi de Dumnezeu împrejurul nostru, tocmai pentru ca noi să avem posibilitatea să-i ajutăm şi să dobândim virutea aceasta a milosteniei", a arătat IPS Laurenţiu. Astfel, "milostenia nu este o faptă întâmplătoare, este o virtute, o statornicie în dragostea faţă de aproapele nostru, cu atât mai mult cu cât aproapele acesta, aşa cum arată pilda Evangheliei, este unul care ne este îndatorat într-un fel, zicem noi, omeneşte, e slujitor, adică este cel pe care îl plătesc. I-a plătit mult mai mult decât solda care i se cuvenea pentru că l-a răsplătit cu iubirea sa, prezentată în faţa Mântuitorului: "Sluga mea este în neputinţă. Pentru ea am venit, nu pentru mine". A câştigat el întâi, apoi sluga. A câştigat darul binecuvântării, prin cuvintele "Nici în Israel nu am găsit o astfel de credinţă". A dobândit şi cel pentru care se rugase sănătate, pentru că Mântuitorul i-a spus "Mergi şi să fie după voia ta"". Întotdeauna sunt alţii mai sărmani decât noi IPS Laurenţiu a arătat că "toate aceste pilde sunt pentru noi modele pe care trebuie să le urmăm". Uneori "vedem un sărman şi l-am compătimit, pentru că nu am avut ce să îi dăm. Dar nu darul material este cel care contribuie, care aduce salvarea, îndreptarea şi mai ales însănătoşirea sufletească şi trupească a celor din nevoi. Sunt, întâi de toate, la îndemâna noastră, toate darurile spirituale. Întâi trebuie să ne convertim inima noastră, s-o lăsăm să se umple de dragostea faţă toţi cei ce sunt mai sărmani decât noi. Există întotdeauna alţii care sunt sub noi, cât am fi noi de sărmani". Astfel, unii aflaţi în necazuri se revoltă şi spun "Doamne, ce-am făcut eu, ce crimă am făcut eu de, iată, acum mă consider condamnat pentru că a venit peste mine neputinţa", iar alţii spun "De ce suntem noi în lipsuri şi alţii au mai mult decât noi", dar "Nu am rezolvat nimic cu această revoltă interioară. Rezolvăm totdeauna cu o pace sufletească, cu o chemare în ajutor a Celui care este izvorul tuturor bunătăţilor sufleteşti şi trupeşti. Având pace în suflet, ai şi dragoste faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni", a remarcat Părintele Mitropolit Laurenţiu, adăugând că "dragostea aceasta porneşte de sus, de la izvor, fiind pacea cu Dumnezeu, apoi se îndreaptă spre semenul nostru, aproapele nostru şi ajunge apoi la noi înşine. O spunem mereu la Sfânta Liturghie, începem toate slujbele cu invocarea păcii, pacea de sus, pacea cu toată lumea, la care se adaugă pacea cu noi înşine. Având dragostea faţă de cei din jur, noi ne îmbogăţim în Domnul, ne înobilăm viaţa noastră, pentru că toate încercările pe care trebuie să le trecem le-a îngăduit Dumnezeu, nu ne dăm seama că ne vrea Dumnezeu mai aproape de El". "Suntem mai bogaţi atunci când privim spre săraci" IPS Laurenţiu a mai remarcat că toţi oamenii sunt cuprinşi în iconomia mântuitoare a lui Dumnezeu, în grija Lui nemărginită, în pronia Lui Dumnezeiască. "Nici unul nu este şters, dacă până şi un păgân care nu se închina adevăratului Dumnezeu a fost miluit astăzi, a fost binecuvântat pentru credinţa lui smerită şi pentru iubirea sa faţă de semenul său, faţă de sluga sa, însemnează că şi noi, dacă vom pune, alături de rugăciunea care o îndreptăm mereu, pentru noi, şi o rugăciune pentru semenul nostru, o rugăciune pentru cei care sunt în neputinţă şi în lipsuri, o rugăciune pentru cei care sunt bolnavi, de câte ori venim la biserică noi îi purtăm cu noi, îi luăm în rugăciunea noastră şi apoi Dumnezeu ne va îndruma paşii, ne va determina să privim şi spre ei, să-i căutăm noi. Nu toţi cei care stau la colţuri şi ne agresează sunt săracii care trebuie miluiţi, ci cei care stau acasă şi nu are cine să le dea un pahar cu apă, cei care nu pot să se deplaseze să îşi aducă ceva sau care stau în grija altora. Să ne adăugăm şi noi la grija aceasta a altora, la grija celor care sunt rânduiţi de Dumnezeu să-şi încheie viaţa aceasta punându-ne pe noi la un examen". Astfel, "suntem mai bogaţi atunci când privim spre săraci, pentru că ei sunt lăsaţi de Dumnezeu pentru ca să ne îmbogăţim noi, în iubirea faţă de semenul nostru", a remarcat IPS Laurenţiu, care a adăugat că, pe lângă criza financiară, "avem de luptat cu o criză morală, care este mai greu de trecut decât cea financiară. Să cereţi milă şi ajutor de la Dumnezeu, frica să fie începutul înţelepciunii! Dacă nu ne este frică de Dumnezeu nu ne vom ruşina nici de oameni şi nu vom avea nici un scop în viaţa aceasta şi vom pierde viaţa de dincolo. Vă rugăm, priviţi spre cer mereu, nu spre pământ!". Îndemn la solidaritate pentru făgărăşeni În cuvântul de la finalul Sfintei Liturghii, IPS Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, i-a îndemnat pe cei prezenţi la solidaritate în efortul de finalizare a lucrărilor de acoperire a sfântului lăcaş aflat în construcţie, cu hramul "Sfântul Ioan Botezătorul": "Am îndemnat pe credincioşii care sunt dornici să vadă încheiată lucrarea aceasta să contribuie fiecare prin dragostea lor, pentru ca să se încheie lucrarea de acoperire a acestei biserici". Catedrala din Făgăraş se află încă în faza de construire, însă credincioşii participă în număr mare la sfintele slujbe oficiate aici. IPS Laurenţiu a promis că va susţine eforturile de finalizare a lucrărilor la acoperiş, în condiţiile în care apa se infiltrează în construcţie, până la paraclisul aflat în subsol. Părintele protopop Ioan Ciocan a spus că l-a invitat pe IPS Laurenţiu la Făgăraş pentru a adresa un cuvânt de încurajare făgărăşenilor care aşteaptă să vadă finalizată construcţia catedralei. De altfel, aşa cum a menţionat pr. Ioan Ciocan, IPS Mitropolit a susţinut îndemnul la solidaritate prin oferirea unei sume de 3.000 de euro, ca donaţie, pentru ajutorarea lucrărilor de construcţie. "Avem greutăţi financiare, dar sperăm că Dumnezeu ne va ajuta. Am fost în apă când am săpat aici, mereu a fost apă, dar va trebui să ne acoperim şi să ne protejăm această lucrare". Astfel, cele mai urgente lucrări care trebuie făcute sunt la geamurile de la cupolă, fiind deja comandate geamuri dintr-o sticlă securizată, apoi pe lângă stâlpi urmează să se zidească cu cărămidă ornamentală, după cum a mai spus părintele protopop Ioan Ciocan.