Slujba Privegherii în cinstea Sfintelor Cuvioase Filofteia și Elisabeta de la Mănăstirea Pasărea

Numeroși credincioși bucureșteni și pelerini din întreaga țară au poposit în această seară la Mănăstirea Pasărea din județul Ilfov pentru a lua parte la slujba Privegherii săvârșită în cinstea Sfintelor Cuvioase Filofteia și Elisabeta. Vecernia unită cu Litia a fost oficiată de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop‑vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, delegatul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, împreună cu un sobor de preoți și diaconi. Evenimentul liturgic precede proclamarea locală a canonizării celor două sfinte, care va avea loc mâine, 5 iunie 2026.

La momentul rânduit, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a rostit un cuvânt de învățătură în care a evidențiat rolul mamelor creștine și al vieții monahale în lucrarea de sfințire a lumii, evocând personalitatea Sfintei Filofteia, mama Sfântului Calinic de la Cernica, și pilda luminoasă a Sfântei Elisabeta de la Pasărea.

„Această mănăstire trăiește o zi de mare sărbătoare, în cinstea unei mame sfinte. Dați‑mi mame sfinte și preoți sfinți și voi schimba fața pământului. Fără mame sfinte și fără rugători, fața pământului va rămâne tot plină de țărână, pentru că noi suntem și țărână și, cred, mai mult suntem țărână decât cer. Fără această mamă creștină iubitoare, care a devenit și o călugăriță râvnitoare la sfârșitul vieții sale, Filofteia, Mănăstirea Pasărea nu ar fi avut această biserică, zidită de fiul ei din iubire pentru mamă, după iubirea așezată către Preasfânta Treime. Fără Sfânta Filofteia nu am fi avut un asemenea stareț și un asemenea ierarh iubitor de Dumnezeu. Fără aceste călugărițe nevoitoare, care s‑au perindat aici timp de 200 de ani. Sfântul Cuvios Cleopa, pe care eu însumi l‑am auzit atunci când el se afla în cimitirul Mănăstirii Sihăstria, spunea că: «cimitirul acesta este plin de sfinți, de călugări care n‑au ieșit niciodată din mănăstire, care s‑au rugat, care au avut dragoste față de Dumnezeu și care n‑au cunoscut niciodată bucuriile lumii», iar cimitirul de aici este plin de sfinți. Dumnezeu îi va arăta într‑o zi, măcar pe unii dintre ei. Fericită este mănăstirea care are atâția rugători, sau, mai bine spus, atâtea rugătoare în Împărăția lui Dumnezeu. În chip special însă, noi suntem aici pentru a cinsti aceste două călugărițe: pe mama Sfântului Calinic, care a rămas văduvă și ale cărei moaște se află aici, în preajma noastră, și pe Sfânta Elisabeta, cea mai tânără călugăriță canonizată de Biserica noastră și cea mai apropiată de noi în timp, trecând la Domnul în urmă cu 12 ani. Acestea sunt darurile lui Dumnezeu peste încercările noastre și peste lacrimile Bisericii. De aceea, le rugăm pe cele două sfinte să ocrotească mănăstirea și pe toți cei care le aduc rugăciuni, pentru ca ele să le ducă înaintea lui Dumnezeu”, a spus ierarhul.

De asemenea, Episcopul‑vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor a evidențiat importanța rugăciunii, a vieții de sfințenie și a continuității duhovnicești a mănăstirii, subliniind că aceste locuri sunt susținute de jertfa și nevoința celor care au trăit aici în credință de‑a lungul timpului: ,,Din anul 1833 până în prezent, generații întregi de călugărițe s‑au nevoit în această mănăstire, multe dintre ele având o viață de sfințenie. Potrivit mărturiilor maicilor bătrâne și ale actualei starețe, unele dintre monahii nu se odihneau până nu săvârșeau citirea unei Psaltiri întregi într‑o zi. Aceste exemple de râvnă duhovnicească ne rușinează pe noi, cei de astăzi, care adesea nu mai avem răbdarea nici măcar de a rosti un psalm, fiind prinși în graba vieții și în numeroasele preocupări care ne îndepărtează de Dumnezeu. În același duh de jertfelnicie, multe dintre aceste călugărițe au slujit pe front în timpul Primului și celui de‑Al Doilea Război Mondial, îngrijind bolnavii și sprijinind răniții. Una dintre ele, maica Pahomia, pe care am cunoscut‑o personal, s‑a numărat printre asistentele medicale care, alături de medici, i‑au îngrijit pe cei care au luptat pentru țară. Astfel, de‑a lungul timpului, chiar și în perioada regimului comunist, cu numeroase greutăți și restricții, mănăstirea a rămas o adevărată vatră de rugăciune, nevoință și continuitate duhovnicească”.

Manifestările prilejuite de proclamarea locală a canonizării Sfintelor Cuvioase Filofteia și Elisabeta de la Mănăstirea Pasărea vor continua mâine, 5 iunie, când, în intervalul orar 9:00–12:30, va fi săvârșită Sfânta Liturghie de către un sobor de ierarhi, preoți și diaconi, urmată de ceremonia solemnă de proclamare a canonizării, în cadrul căreia va fi citit Tomosul Sinodal și vor fi prezentate icoanele sfintelor.

Sfânta Cuvioasă Filofteia de la Pasărea, mama Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica și a altor trei fii, Floarea Antonescu, a intrat în viața monahală la Mănăstirea Pasărea după ce a rămas văduvă, devenind ulterior schimonahie. Ea a viețuit întru smerenie, ascultare, rugăciune și dragoste față de Dumnezeu și de aproapele, trecând la cele veșnice la 8 noiembrie 1833.

Sfânta Cuvioasă Elisabeta de la Pasărea (1970–2014) a ales calea nevoinței încă din tinerețe, intrând în obștea Mănăstirii Pasărea. Din anul 2003 s‑a nevoit în pustnicie pe Muntele Giumalău din județul Suceava, fiind tunsă în schimonahie la Mănăstirea Pasărea la 19 aprilie 2006. A petrecut întreaga viață în rugăciune, liniștire și smerenie, trecând la Domnul la 5 iunie 2014.