Slujire arhierească în prima zi din noul an la Sibiu

În prima zi a noului an, la praznicul Tăierii‑împrejur cea după trup a Domnului şi sărbătoarea Sfântului Vasile cel Mare, mulţimi de credincioşi au venit la Catedrala Mitropolitană „Sfânta Treime” din Sibiu pentru a participa la Sfânta Liturghie săvârșită de Înaltpreasfinţitul Părinte Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, împreună cu un sobor de preoți și diaconi. Au făcut parte din sobor eclesiarhul Catedralei Mitropolitane, protos. Calist Magyar, cadre didactice universitare şi slujitori ai lăcaşului de cult. Răspunsurile liturgice au fost date de Corul „Timotei Popovici” al Catedralei Mitropolitane, dirijat de pr. lect. univ. dr. Dan Alexandru Streza, informează Mitropolia Ardealului.

În cuvântul de învăţătură, Înaltpreasfinţitul Părinte Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, a vorbit despre praznicul Tăierii‑împrejur şi despre viaţa şi virtuţile Sfântului Vasile cel Mare.

„La opt zile, Pruncul a fost dus la templu pentru ca să fie tăiat împrejur. Această rânduială de la Avraam și de la Moise era semnul apartenenței poporului lui Israel la Dumnezeu. Era un semn distinctiv, un semn care îi ținea în unitate şi, mai ales, în păzirea Legii, în păzirea poruncilor. Această rânduială a avut și un caracter de prevestire, o pregătire pe care o vor urma cei care vor aparține Bisericii lui Hristos, pentru că tăierea‑împrejur a fost înlocuită de prima Sfântă Taină, cea a apartenenței noastre la Hristos, și anume Taina Botezului, prin care noi am devenit fii ai lui Dumnezeu după har, prin afundarea întreită în apă sfințită. Chiar dacă rânduiala iudaică a fost înlocuită de Botez, totuși Biserica prăznuiește și amintește faptul că Mântuitorul Hristos a intrat cu totul în condiția umană. N‑a vrut să înlăture nimic din ceea ce trebuia să îndeplinească un fiu al lui Israel, dar El era și Fiul lui Dumnezeu. A doua sărbătoare prăznuită astăzi este cea legată de un mare sfânt al Bisericii noastre, Vasile. S‑a numit «cel Mare» tocmai pentru faptul că a fost unul dintre cei mai mari teologi, cei mai mari apărători ai credinței noastre, cel care ne‑a lăsat nouă minunata sa creație, Liturghia pe care am săvârșit‑o acum și pe care o s‑o mai săvârșim în cursul unui an, de 10 ori în total. Ea se deosebește de Liturghia Sfântului Ioan prin lungimea rugăciunii de sfințire, a anaforalei, care este atât de frumoasă și atât de bogată, mai ales că este ruptă din Sfânta Scriptură. Sunt pasaje din Sfânta Scriptură care sunt amintite întru lauda și preamărirea Tatălui, întru cinstirea Fiului și întru invocarea Duhului Sfânt care să vină peste daruri și să le sfințească, să le arate a fi Trupul și Sângele Mântuitorului Iisus Hristos. Sfântul Vasile cel Mare a fost și un mare filantrop, a fost un model desăvârșit de dăruire, pentru că el a fost cel care a înființat asociațiile acestea caritative. A făcut la Cezareea Capadociei ceea ce s‑a numit «Vasiliada», adică acel complex de ocrotire socială, unde erau ocrotiți cei săraci, cei bătrâni, cei bolnavi și cei leproși. Se spune că avea atâta putere și atâta credință în lucrarea lui Dumnezeu în vindecarea celor bolnavi, încât îi îmbrățișa pe leproși și nu se molipsea de această boală, ci rămânea sănătos”, a subliniat ierarhul.

La finalul Sfintei Liturghii, ierarhul a transmis tuturor urările specifice unor astfel de momente de sărbătoare şi i‑a felicitat pe toţi cei care poartă numele Sfântului Vasile cel Mare.