„Slujitori ai Bisericii Ortodoxe Române, membri ai Academiei Române”

La jubileul de 150 de ani de la fondarea Academiei Române, Patriarhia Română a editat o monografie-album a clericilor Bisericii Ortodoxe Române care au fost membri ai celui mai înalt for de excelenţă ştiinţifică şi culturală românească. Volumul „Slujitori ai Bisericii Ortodoxe Române, membri ai Academiei Române”, apărut la Editura BASILICA în 2016, rămâne la fel de relevant şi actual până în zilele noastre.

În cuvântul înainte al volumului amintit, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel numea Academia Română „un far al ştiinţei şi culturii româneşti”, arătând că „această prestigioasă instituţie a poporului român a contribuit în mod deosebit la cultivarea şi promovarea identităţii, unităţii şi demnităţii neamului românesc. Academia Română a rămas de-a lungul unui secol şi jumătate cel mai important for al excelenţei ştiinţifice şi culturale româneşti, deşi a cunoscut, asemenea tuturor instituţiilor de cultură ale României, vitregiile regimului comunist totalitar. Ne bucurăm că în vremurile de libertate Academia Română a colaborat cu Biserica Ortodoxă Română, iar printre membrii ei s-au aflat în trecut şi există şi astăzi mai mulţi slujitori ai Bisericii”.

Perioada de aproape o jumătate de veac a regimului comunist totalitar de care amintea Patriarhul României a reprezentat o sincopă, cel puţin la nivel instituţional, în colaborarea dintre cele două instituţii. Cu toate acestea, atât Academia la nivel de cultură, ştiinţă şi cercetare, cât şi Biserica, în întreita ei slujire învăţătorească, sfinţitoare şi de îndrumare a credincioşilor pe calea mântuirii, au reuşit să supravieţuiască totalitarismului ateu. Și chiar dacă membri clerici ai Academiei, după instaurarea regimului comunist au fost excluși sau „epurați” din rândurile acesteia, unii experimentând și infernul carceral al epocii, legăturile dintre Academie și Biserică au continuat chiar și în această întunecată perioadă. Studii ale unor academicieni au fost publicate în revistele Bisericii, pe când în publicațiile Academiei și ale institutelor acesteia apăreau numeroase lucrări privitoare la istoria Bisericii, monumentele bisericești - biserici și mănăstiri, arta bisericească, tipăriturile bisericești, limba vechilor manuscrise și tipărituri, vechea muzică religioasă etc.

Patru dintre cei şase Patriarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, a căror slujire a coincis cu vremurile de libertate, au fost membri de onoare ai Academiei Române. Adormiţii întru fericire Patriarhi Miron Cristea (din 7 iunie 1919), Nicodim Munteanu (din 15 octombrie 1918, pe când era Episcop al Huşilor) şi Teoctist Arăpaşu (din 17 decembrie 1990) sunt Întâistătătorii Bisericii Ortodoxe Române dinainte de instaurarea şi imediat după căderea comunismului care au primit titlul de membru de onoare. În 19 decembrie 2007, Academia Română îl alegea ca membru de onoare pe Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. Privind retrospectiv la ultimele aproape două decenii, putem observa că sub atenta îndrumare a Preafericirii Sale Biserica şi Academia nu doar au întărit legăturile istorice, ci au dezvoltat un dialog viu, constructiv şi prolific pentru societatea românească în general.

Tot din această perioadă calendarul ortodox s-a îmbogăţit cu trei sfinţi care au făcut parte şi din cel mai înalt for de cultură şi ştiinţă al ţării: Sfântul Ierarh Andrei Şaguna, Mitropolitul Transilvaniei (canonizat în 2011, membru de onoare al Academiei Române din 7 septembrie 1871), Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei (canonizat în 2018, membru de onoare al Academiei Române din 16 aprilie 1888) şi Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae (canonizat în 2024, membru corespondent al Academiei Române din 3 iulie 1990 şi membru titular din 10 septembrie 1991).

Dintre slujitorii Bisericii Ortodoxe Române care au fost membri titulari ai Academiei Române îi amintim pe Mitropolitul Vasile Mangra al Transilvaniei (titular din 27 mai 1909); Mitropolitul Nicolae Colan al Ardealului (titular din 26 mai 1942); Episcopul Melchisedec Ştefănescu al Romanului (titular din 10 septembrie 1870 şi vicepreşedinte al Academiei Române în perioada 21 martie 1882 - 18 martie 1885); Episcopul Nicolae Popea al Caransebeşului (titular din 8 aprilie 1899); preotul Florea Marian Simeon (titular din 26 martie 1881); preotul istoric Ioan Lupaș (din 1916), preotul Ștefan Meteș (1919), preotul Niculae M. Popescu (titular din 5 iunie 1923, vicepreşedinte al Academiei Române în perioada 30 mai 1939 - 1 iunie 1943, preşedinte al Secţiei Istorice între 1941 şi 1945); eruditul istoric protopopul Gheorghe Ciuhandu (membru de onoare în 1946), preotul Grigore Pişculescu - Gala Galaction (titular din 24 mai 1947); preotul Mircea Păcurariu (titular din 26 octombrie 2015).

Între preocupările vrednicului de pomenire preot profesor Mircea Păcurariu s-au numărat şi biografiile teologilor deopotrivă clerici sau mireni, de-a lungul întregii istorii a Bisericii Ortodoxe Române. Tot la momentul aniversar din urmă cu un deceniu, când la Bucureşti era publicat volumul de care am amintit, părintele academician Păcurariu tipărea la Sibiu, la Editura Andreiana, rodul unei cercetări efectuate împreună cu dr. Dorina N. Rusu, membru corespondent al Academiei, volumul „Teologi români şi străini, membri ai Academiei Române”. Apărut sub formă de dicţionar, după confesiuni, volumul arată ponderea teologilor membri ai Academiei Române din primii 150 de ani de existenţă: 57 ortodocşi; 11 greco-catolici; 10 romano-catolici; 3 evanghelici-luterani; 2 mozaici. Între timp, numărul teologilor ortodocşi a crescut la 59, adăugându-se Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Andrei (membru de onoare din 15 septembrie 2021) şi părintele profesor ­George Remete (membru corespondent din 12 februarie 2025).

Acum, la împlinirea a 160 de ani de la întemeierea Academiei Române, evocând cele două volume, „Slujitori ai Bisericii Ortodoxe Române, membri ai Academiei Române”, Editura Basilica, București, 2016, și „Teologi români şi străini, membri ai Academiei Române”, Editura Andreiana, Sibiu, 2016, rememorăm cu recunoștință clericii și teologii ortodocși onorați cu calitatea de membri ai acesteia, gândindu-ne atât la bogata lor activitate academică, cât și la contribuția multora dintre ei la sporirea patrimoniului venerabilei instituții prin donații consistente de documente, manuscrise, tipărituri vechi sau moderne, opere de artă etc., cât și la conlucrarea fructuoasă dintre Biserica Ortodoxă Română și Academia Română pe parcursul celor 160 de ani.