Soi de salată recomandat de cercetătorii de la Buzău
Specialiștii de la Banca de Resurse Vegetale Genetice (BRGV) Buzău recomandă fermierilor plantarea în această perioadă a unui soi de salată iute, provenit din zona Asiei, care ajunge să cântărească la maturitate până la un kilogram. Planta are multiple utilizări alimentare și medicinale. Conține vitaminele A, C, K, E și calciu şi are proprietăţi antibiotice, diuretice, stimulatoare. Poate fi folosită cu succes și la reducerea metalelor grele din sol.
Potrivit cercetătorilor buzoieni, salata iute (Brassica juncea spp.) se folosește în bucătăria tradiţională africană, asiatică, italiană și este cultivată de mult timp pe teritoriul european. Atât frunzele, cât şi seminţele sau tulpinile salatei sunt comestibile.
„Din seminţe se poate extrage ulei care se foloseşte drept condiment, asemănător muştarului, însă are o aromă mult mai picantă. În Rusia, acest ulei este foarte folosit în industria alimentară, la procesare, în compoziţia conservelor, la prepararea anumitor feluri de mâncare şi în producerea de margarine. De asemenea, muştarul pentru consum zilnic este obţinut tot din Brassica juncea”, arată într-un articol de specialitate experții Băncii de Resurse Genetice Vegetale, instituţie de cercetare aflată în coordonarea Ministerului Agriculturii.
Planta mai poate fi utilizată la mulcirea solului cu ajutorul frunzelor. Fiind o consumatoare a metalelor grele, cum ar fi plumbul, salata iute poate fi folosită şi în reglarea compoziţiei chimice a solului. „Cultivarea acestei plante este o metodă mult mai ieftină de reducere a metalelor grele din sol”, se menționează în articolul publicat pe site-ul instituției.
În privința tehnologiei de cultivare, specialiștii recomandă plantarea începând cu luna martie, prin semănat direct sau producere de răsaduri. Spre deosebire de salată, emite mai greu tija florală și parcurge mai lent fenofazele, rezistând bine la temperaturi ridicate, motiv pentru care cultura poate fi înființată și în perioade mai călduroase.
„Cu certitudine, specia poate fi cultivată cu succes pe tot teritoriul ţării noastre, atât în spaţii protejate, cât şi în câmp, cu precizarea că în spaţiile protejate ritmul de creştere şi mărimea rozetelor cresc semnificativ. Tija florală este asemănătoare cu cea a verzei şi poate atinge înălţimi, în funcţie de soi şi specie, de la 80 cm la 1,5 m. (...) De obicei, recoltarea poate fi realizată la aproximativ 60 de zile de la plantare. (...) Producţia de masă verde pe hectar variază în funcţie de soi şi de modul de recoltare, însă de regulă se pot obţine producţii între 25 şi 30 t/ha”, precizează specialiştii, citați de Agerpres.
Deoarece specia este predispusă la boli (ex. făinarea) şi dăunători (ex. puricele negru al verzei și omida), cercetătorii buzoieni atrag atenția asupra importanței identificării corecte a agentului patogen şi a produsului de combatere potrivit. (C. Z.)