Speranţă şi vindecare pentru homosexuali

Ce este homosexualitatea? Termenul „homosexualitate“ este un termen general folosit pentru a desemna atracţiile emoţionale şi sexuale faţă de persoane de acelaşi sex. În practică, termenul de „homosexual“ se aplică acelei persoane care întreţine relaţii sexuale cu persoane de acelaşi sex. Cu toate acestea, nu întotdeauna aceste persoane se consideră „homosexuali“. De asemenea, termenul este folosit de activiştii pro-homosexualitate şi pentru cei ce au numai atracţii faţă de acelaşi sex, fără a întreţine şi relaţii.

Cercetările ştiinţifice arată că homosexualitatea nu este înnăscută şi că nu este o boală, ci un comportament deviant, format în urma interacţiunii complexe între o multitudine de factori: conflicte personale, traume emoţionale din trecut, nevoi sufleteşti neîmplinite, incertitudine cu privire la identitatea sexuală, înstrăinarea de părintele de acelaşi sex, abuz sexual, teamă de intimitate cu sexul opus, o eventuală cauză hormonală, influenţe şi propagandă prin mass-media, diferite opţiuni personale şi altele.

Proces de transformare, nu soluţie-minune

Această cauzalitate este rareori conştientizată; ea este adusă la lumină de obicei în cadrul şedinţelor de psihoterapie, prin care subiectul este ajutat să se cunoască pe sine şi să identifice acele motive şi evenimente care determină şi „argumentează“ emoţiile şi comportamentele sale prezente. De aceea, eforturile de eliminare a acestor atracţii din viaţa individului se concentrează pe identificarea şi rezolvarea cauzei, nu a efectului - homosexualitatea. Astfel, persoane care se autoidentificau ca homosexuale şi care nu urmăreau o schimbare, după ce au venit la psihoterapeut pentru alte probleme, au constatat la sfârşitul terapiei că nu mai sunt atrase de persoane de acelaşi sex. În unele cazuri, terapia pentru o anumită problemă psihologică rezolvă indirect şi problema atracţiilor homosexuale.  În timp ce în societatea de astăzi fiecare individ are libertatea aproape absolută de a adopta ce stil de viaţă doreşte, opţiunea acelor homosexuali care vor să se schimbe trebuie respectată, nu îngrădită în virtutea unor motive politice sau trenduri sociale. 

O decizie personală şi documentarea sunt esenţiale pentru reuşita unui proces de schimbare. Cine crede că homosexualitatea este înnăscută cu siguranţă nu va crede că homosexualii se pot schimba. Cu toate acestea, numeroase persoane care s-au confruntat cu atracţii nedorite faţă de acelaşi sex, persoane care au refuzat să accepte minciunile propagandistice, au realizat o tranziţie către heterosexualitate.  Fireşte, activiştii homosexuali încearcă să spună fie că asemenea persoane pur şi simplu nu există, fie că acele persoane nu erau homosexuali (deşi au avut ani la rândul o identitate şi un comportament homosexual), fie că acele persoane doar pretind că au scăpat de homosexualitate.

Ce au făcut şi fac cei ce vor să scape de atracţiile homosexuale? În general, cei ce s-au decis să-şi rezolve această problemă au considerat că atracţiile şi, eventual, comportamentul homosexual nu sunt conforme cu planurile lor şi viziunea lor de viaţă şi/sau cu credinţa lor religioasă. Odată informaţi că se poate scăpa de homosexualitate şi că aceasta implică un proces de transformare, nu o soluţie-minune, aceşti oameni fie au apelat la un psihoterapeut, fie au mers prin credinţă şi au apelat la resurse religioase, fie au folosit ambele căi.

Paradoxul terapiei reparative

Nu toţi duc la bun sfârşit această schimbare. Conversia către heterosexualitate este un proces a cărui durată depinde de problemele din trecutul personal (cele care au condus la formarea acestor atracţii), de stilul de viaţă actual al persoanei şi, mai presus de toate, de voinţa pe care persoana este dispusă să o pună în acest proces. Astfel, unii care au pornit pe acest drum s-au oprit la jumătate şi au renunţat, întorcându-se la comportamentul homosexual şi readoptând o identitate gay. Alţii au avut căderi, dar s-au ridicat şi au mers mai departe, ajungând la ţintă. Există şi studii, dar, mai mult, chiar cei care au scăpat de homosexualitate - foştii homosexuali sau ex-gay - sunt o dovadă vie că homosexualitatea nu este înnăscută şi că se poate scăpa de ea.

De ce te-ai schimba? Ce anume te-ar putea motiva să acţionezi împotriva impulsului „natural“, apucând-o pe un drum care implică decizii fundamentale, ambiţie, căderi şi ridicări? Atunci când cercetătorul dr. Robert Spitzer a pus această întrebare unui număr de 200 de bărbaţi şi femei care declarau că s-au schimbat, primul răspuns a fost acela că, pentru ei, stilul de viaţă homosexual nu fusese satisfăcător din punct de vedere emoţional (81% dintre respondenţi), urmat cu 79% de către cei care au afirmat că acesta venea în conflict cu credinţa lor. 85% au declarat că acel stil de viaţă constituia un obstacol în calea dorinţei lor de a se căsători sau de a rămâne căsătorit.

Potrivit unor critici ai terapiei reparative (pentru schimbarea orientării sexuale), aceşti terapeuţi nu fac decât să-i îndemne pe clienţi să-şi suprime, să-şi nege şi să-şi respingă sentimentele homosexuale. Totuşi, o privire mai îndeaproape oferă o altă perspectivă. Aici este paradoxul terapiei reparative: ea are succes numai dacă clientul întâi de toate îşi recunoaşte şi îşi acceptă aceste sentimente nedorite. Cu cât persoana în cauză vede mai mult în interiorul său acel lucru pe care îl respinge şi îl vede în lumina adevărului, cu atât acel lucru se disipează. Ideea nu este să-ţi întorci privirea de la sentimente, ci să priveşti dincolo de ele.

Simpla existenţă a foştilor homosexuali constituie cel mai bun argument al ideii că homosexualitatea poate fi învinsă. Începând cu anul 1970 chiar a şi luat fiinţă mişcarea ex-gay (mişcare a foştilor homosexuali - persoane care şi-au schimbat orientarea sexuală de la homosexualitate la heterosexualitate) care vine an de an cu noi şi noi mărturii ale foştilor homosexuali care dovedesc prin înseşi vieţile lor că schimbarea este posibilă. (Material realizat de Vlad Botez pe baza informaţiilor oferite de www.homosexualitate.ro)