Speranţe în tratarea bolii canceroase

Este un lucru cunoscut faptul că mortalitatea în cancer este cauzată, de cele mai multe ori, de formarea de metastaze în organele vitale. Metastazele provin din celule anormale care au rezistat la radioterapie sau chimioterapie.

De zeci de ani obiectivul oncologilor a fost să distrugă ultima celulă canceroasă, un obiectiv adesea greu de îndeplinit. Totuşi, tratamentele imaginate şi aplicate în ultimul timp au avut ca rezultat întârzierea producerii deceselor. Astfel, între 1990 şi 1996, proporţia pacientelor care au supravieţuit mai mult de cinci ani cancerului de sân, în Franţa, a crescut cu 4%, iar, pentru pacienţii cu cancer de prostată cu 7%. Din păcate, lucrurile nu stau la fel de bine cu alte forme de cancer (pulmon, ovar, melanomul malign). Creşterea ratei de supravieţuire se datorează atât precocităţii diagnosticului, cât şi unor noi abordări terapeutice. O tendinţă recentă în abordarea managementului bolii canceroase este aceea de a renunţa la distrugerea ultimei celule şi de a găsi soluţia ţinerii acestor celule sub control pentru perioade lungi de timp. În felul acesta tumorile nu ar mai evolua până la stadiul în care să devină periculoase pentru organism. În această direcţie, în ultimul deceniu, grupe de cercetători din Statele Unite şi Australia au efectuat numeroase studii experimentale, având ca scop modificarea sistemului imunitar. Aceşti savanţi au stabilit că evoluţia tumorii cunoşte trei faze. În prima fază, sistemul imunitar recunoaşte şi distruge celulele anormale. Într-o a doua fază, se realizează un echilibru în care celulele canceroase care au supravieţuit primei faze, există, dar nu evoluează, rămânând sub controlul sistemului imunitar. După un timp, acest echilibru se rupe şi unele celule tumorale scapă de sub supraveghere imunitară şi migrează, formând metastaze. Ideea cercetătorilor menţionaţi a fost aceea de a utiliza sistemul imunitar (de ex. prin vaccinare), pentru a determina artificial păstrarea fazei a II-a, de echilibru. Manipularea fazei de echilibru constituie, astfel, o nouă etapă terapeutică, permiţând blocarea evoluţiei către metastaze. În vederea prevenirii evoluţiei cancerului, sunt în curs de experimentare câteva terapii noi, care se adaugă la cele deja existente: - imunoterapia prin injectare de celule activate sau de vaccinuri; - chimioterapia activatoare sau inhibitoare a mecanismelor implicate în formarea tumorilor sau în migrarea celulelor care vor forma metastaze; - terapie prin nanoparticule: nanovectori purtători de principii active sau nanoparticule magnetice ce pot fi activate de la distanţă; - terapie genică; - terapie care urmăreşte distrugerea vaselor de sânge care hrănesc tumorile; - identificarea unor viruşi care să distrugă celulele tumorale; - utilizarea unor markeri moleculari în vederea adaptării terapeutice la subtipul de cancer şi la răspunsul pacientului. - terapie foto-dinamică (activarea unui medicament sensibil cu lumină laser); Nu ştim care dintre metodele de mai sus se va dovedi de succes, dar înţelegem efortul de a transforma cancerul într-o boala cronică, aşa cum se întâmplă astăzi cu SIDA, tratată cu substanţe antivirale sau cu diabetul controlat cu injecţii de insulină, boli care, deşi grave, nu mai sunt fatale.