Starețul Mănăstirii Stănişoara din Vâlcea a trecut la Domnul

Un articol de: Pr. Ioniță Apostolache - 13 August 2020

Mănăstirea vâlceană Stănişoara a îmbrăcat haină cernită, părintele arhimandrit Laurenţiu Popa, stareţul ei, fiind chemat la cele veşnice, marţi, 11 august 2020. La acest moment trist, Înaltprea­sfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, a adresat un cuvânt de mângâiere pentru obștea monahală și de pomenire pentru starețul ei. „Pe Valea Oltului, la mănăstirile Frăsinei și Cozia, a întâlnit părinții următori ai rânduielilor Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, el însuși rugător şi ascet şi, în acelaşi timp, om de acţiune, permanent angajat în slujirea nevoilor semenilor. De aceea, părintele Laurențiu Popa nu a cruțat timp pentru împlinirea pravilei, oricât erau de solicitante celelalte ascultări, iar peste ani aceasta a devenit regula mănăstirii. Era exigent mai ales cu prezența la slujbă. În rest, aspru cu cei îndârjiți în săvârșirea răului, blând cu cei care arătau pocăință sinceră și dorință de îndreptare, fiind căutat, în special ­după anul 1990, de ucenici din diferite medii sociale, călugări și mireni. În viața duhovnicească a fost ca o stâncă, iar ca stareț, mare ctitor de biserici, de mănăstiri, de suflete pentru Împăratul Hristos. Rând pe rând a restaurat biserica și paraclisul, a primenit chiliile, a introdus curentul electric în mănăstire (o rețea de 7 km), a împrejmuit incinta, a organizat gospodăria, s-a preocupat de amenajarea drumului care urcă spre mănăstire, a construit noul arhondaric, stăreția și trapeza. În cei treizeci și trei de ani de slujire ca stareț al Mănăstirii Stânișoara a rectitorit însă nu doar cele văzute, ci și biserici vii în sufletele ucenicilor săi, reușind să deslușească tainele ascunse din sufletele acestora. Ca semn de recunoștință pentru revigorarea vieții monahale din sihăstria Stânișoarei, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în șe­din­ța din 2 iulie 2002, l-a numit arhi­mandrit. Apreciat de monahi și ucenici, părintele Laurențiu Popa a rămas însă la fel de smerit ca în primii ani de ascultare la Mănăstirea Sihăstria, acum 43 de ani, dezvăluind cu bărbăție dorul de Dumnezeu și bucuria rugăciunii care era aprinsă în inima lui. Cea mai aleasă bucurie a trăit-o în anul 2016 când Cuvioșii Neofit și Meletie au fost trecuți în rândul sfin­ților, ­devenind ocrotitori ai întregii obști monahale și ai săi”, a transmis ­Arhiepiscopul Râmnicului.