Stareţul Porfirie de la Mănăstirea Frăsinei

S-a născut în 1862, într-o familie numeroasă, cu părinţi modeşti, din Domneştii Argeşului. Încă de la vârsta de 12 ani, tânărul Petru Bucurescu era adus la Mănăstirea Frăsinei la îndemnul ieroschimonahului Lavrentie.

A crescut trupeşte şi duhovniceşte în atmosfera athonită a obştii de la Frăsinei, devenind smerit, ordonat şi cu dragoste de rugăciunea adâncă. În 1905 a fost ales stareţ de către obştea mănăstirii. Pentru a îndruma cu înţelepciune pe fraţii de rugăciune, stareţul Porfirie şi l-a luat ca sfetnic pe bătrânul Lavrentie. A fost stareţ vreme de 22 de ani, între 1920-1925 obştea monahală numărându-se până la 80 de vieţuitori. Părintele Porfirie s-a ostenit să păstreze şi să sudeze tot mai mult unitatea duhovnicească, s-a îngrijit ca monahii să nu abdice de la pravilă şi canon, să nu aibă avere personală, haine sau bani de prisos, toţi fraţii fiind egali şi nelipsiţi de la biserică. În toamna anului 1927, stareţul Porfirie a fost chemat la viaţa veşnică.